O simplă trecere în revistă a politicilor economice ale guvernelor din întreaga lume este de natură să-l facă pe orice student serios al economiei să-și ridice mâinile într-un gest de disperare. Foarte probabil, acesta se va întreba ce sens ar avea o discuție asupra îmbunătățirilor și progreselor înregistrate în teoria economică, când gândirea populară și actualele politici ale guvernelor nu au ajuns încă la Adam Smith, cel puțin în ceea ce privește aspectul relațiilor internaționale. Se poate constata că tarifele vamale și politicile comerciale de astăzi sunt nu la fel de proaste ca și cele din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, ci chiar incomparabil mai proaste. Atât motivele reale cât și cele pretinse care determină practicarea acestor tarife și a altor bariere comerciale sunt aceleași.
De la apariția, în urmă cu peste două secole, a cărții Avuția națiunilor, s-au adus sute de argumente pentru comerțul liber, dar niciodată poate atât de directe, simple și convingătoare ca în acest volum. În general, Smith și-a bazat argumentația pe următoarea idee fundamentală: „În fiecare țară există și trebuie să existe întotdeauna interesul majorității populației de a cumpăra tot ceea ce dorește de la cei care vând cel mai ieftin.” „Această afirmație este atât de evidentă”, continua Smith, „încât orice strădanie de a o demonstra devine ridicolă; nici nu ar fi trebuit enunțată vreodată, dacă sofisticarea interesată a unor comercianți și fabricanți nu ar fi dezorientat bunul simț al oamenilor.”
Dintr-un alt punct de vedere, comerțul liber era considerat a fi unul dintre aspectele specializării muncii:
Cel mai prudent lucru din partea unui cap de familie este de a nu încerca să producă în gospodăria proprie acele bunuri care în acest fel l-ar costa mai mult decât dacă le-ar cumpăra. Croitorul nu încearcă să-și facă pantofi, ci îi cumpără de la cizmar. Cizmarul nu încearcă să-și facă singur haine, ci angajează un croitor. Fermierul nu încearcă niciuna nici alta, ci apelează la serviciile celorlalți doi producători. Și toți aceștia găsesc că este în interesul lor să-și utilizeze întreaga energie și capacitate de muncă într-un mod care să le asigure un oarecare avantaj asupra vecinilor lor și să cumpere, cu o parte a produselor lor, sau – ceea ce înseamnă același lucru – cu prețul unei părți din acestea, bunurile de care au nevoie și care le sunt oferite spre vânzare. Ceea ce înseamnă prudență în conduita fiecărei familii în parte cu greu poate fi considerat ridicol în cea a unei țări.
Dar ce anume îi determină pe oameni să presupună că ceea ce era prudent în comportamentul fiecărei familii în parte ar putea fi lipsit de rațiune în cel al unei țări mari? O întreagă înlănțuire de erori, prin care omenirea încă nu și-a croit drum până acum. Și cea mai mare dintre ele este eroarea centrală care este tratată în mod special în această carte. Ea constă în luarea în considerare numai a efectelor imediate ale unei taxe asupra anumitor grupuri și în neglijarea aspectelor sale pe termen lung asupra întregii comunități.
Eroarea taxei vamale
Un fabricant american de pulovere din lână se duce în Congres sau la Departamentul de Stat și spune comitetului sau funcționarilor respectivi că ar fi un dezastru național dacă ar înlătura sau reduce taxa vamală aplicată puloverelor englezești. El își vinde acum puloverele cu 30 $ bucata, însă fabricanții englezi le pot vinde pe ale lor cu 25 $, la aceeași calitate. Iată de ce este necesară o taxă de 5 $ pentru ca el să se mențină în afaceri. Evident, nu se gândește doar la el, ci la miile de angajații ai săi și la oamenii care obțin de lucru datorită cheltuielilor făcute de aceștia. Înlăturați-i din serviciu și veți da naștere la șomaj și la scăderea puterii de cumpărare, situație care se va răspândi din ce în ce mai mult. Și dacă poate dovedi că, în cazul în care taxa ar fi înlăturată sau redusă, el va fi într-adevăr forțat să-și închidă fabrica, acest argument este considerat de Congres drept decisiv.
Eroarea constă în faptul că sunt avuți în vedere doar acest fabricant și angajații lui sau doar industria americană producătoare de pulovere. Ea se naște din observarea numai a rezultatelor imediat vizibile și neglijarea celor ce nu sunt evidente ca urmare a faptului că sunt împiedicate să se producă.
Susținătorii protecției prin taxe vamale folosesc mereu argumente care de fapt nu sunt corecte. Dar să presupunem că lucrurile sunt exact așa cum le-a prezentat fabricantul de pulovere. Să presupunem că este nevoie de o taxă de 5 $ pentru ca el să poată produce în continuare pulovere și să asigure de lucru pentru angajații săi.
Am ales în mod intenționat cel mai nefavorabil exemplu posibil privind eliminarea unei taxe. Nu am luat în discuție problema impunerii unei noi taxe în vederea creării unei noi industrii, ci aceea a menținerii unei taxe care deja a dus la crearea unei industrii și care nu poate fi eliminată fără a afecta pe cineva.
Taxa este eliminată;
fabricantul dă faliment;
o mie de muncitori își pierd slujba;
comercianții cărora aceștia le asigurau de lucru sunt afectați.
Iată rezultatul imediat care se poate vedea. Dar sunt și rezultate care, deși sunt mult mai greu de sesizat, nu sunt mai puțin imediate și reale.
Fiindcă puloverele care mai înainte costau 30 $ bucata se pot cumpără cu 25 $, consumatorii pot cumpăra acum pulovere de aceeași calitate cu bani mai puțini, sau unul mai bun cu aceeași sumă de bani.
Dacă vor cumpăra un pulover de aceeași calitate, nu numai că obțin puloverul, dar le mai rămân și 5 $, pe care nu i-ar fi avut în condițiile anterioare, pentru a cumpăra altceva.
Cu cei 25 $ pe care-i plătesc pentru puloverele din import, ajută la crearea de locuri de muncă în industria puloverelor din Anglia – așa cum, fără îndoială, a subliniat producătorul american.
Dar cu cei 5 $ economisiți, ei vor sprijini menținerea în activitate a lucrătorilor în alte industrii din SUA.
Dar rezultatele nu se încheie aici.
Cumpărând pulovere englezești, ei furnizează englezilor dolari pentru cumpărarea de bunuri americane. Aceasta este, de fapt, (dacă îmi permiteți să nu iau în considerare aici complicații cum ar fi cursurile de schimb fluctuante, împrumuturile, creditele etc.) singura modalitate prin care englezii pot să folosească dolarii.
Fiindcă am dat posibilitatea britanicilor să ne vândă mai mult, acum ei sunt în situația de a cumpăra mai mult de la noi. Practic, ei sunt în cele din urmă obligați să cumpere mai mult de la noi dacă nu vor ca soldurile lor în dolari să rămână nefolosite.
Deci, ca rezultat al faptului că am lăsat să intre mai multe bunuri englezești, trebuie să exportăm mai multe bunuri americane.
Și deși acum sunt angajați mai puțini lucrători în sectorul industrial american producător de pulovere, mai mulți vor fi cei angajați – și într-un mod mult mai eficient – în, să zicem, sectorul producător de mașini de spălat sau în construcția de avioane.
Ocuparea forței de muncă americane, pe ansamblu, nu s-a diminuat, în timp ce producția americană și cea britanică, pe ansamblu, au sporit.
În fiecare din cele două țări, gradul de ocupare a forței de muncă este maxim pentru munca ce asigură realizarea acelor lucruri care se produc mai bine, în loc să se realizeze forțat acele lucruri care se produc ineficient și prost.
Situația consumatorilor din ambele țări s-a îmbunătățit.
Pot să cumpere ceea ce doresc, de unde se poate obține cel mai ieftin.
Consumatorii americani sunt mai bine aprovizionați cu pulovere, iar cei britanici sunt mai bine aprovizionați cu mașini de spălat și avioane.
Analiza inversă
Acum să privim problema și din alt unghi și să vedem care este efectul inițial al impunerii unei taxe. Să presupunem că nu a mai existat o taxă aplicată tricotajelor din străinătate, că americanii se obișnuiseră să cumpere pulovere străine fără taxe și că se aduce argumentul că am putea determina crearea unui sector industrial de producere a puloverelor, impunând o taxă vamală de 5 $ pentru un pulover.
Până aici nu ar fi nimic greșit, din punct de vedere logic, în această argumentație.
Costul puloverelor englezești pentru consumatorul american ar putea fi astfel forțat să crească pană la un nivel la care fabricanții americani ar putea considera că este profitabil să intre în afacerile cu pulovere.
Însă consumatorii americani vor fi forțați să subvenționeze această industrie. Pentru fiecare pulover american cumpărat, ei vor fi obligați să plătească o taxă de 5 $, cuprinsă în prețul plătit de cumpărător, care va fi acumulată de către noul sector industrial producător de pulovere.
În sectorul acesta vor fi angajați americani care înainte nu erau angajați într-un sector producător de pulovere. Până aici, așa este.
Dar nu se poate considera că aceasta înseamnă o creștere reală a sectorului industrial american sau a gradului de ocupare a forței de muncă.
Deoarece consumatorul american trebuie să plătească 5 $ în plus pentru un pulover de aceeași calitate, el va avea cu tot atât mai puțini bani rămași pentru a cumpăra altceva.
Va trebui să-și reducă cumpărăturile din altă parte cu 5 $.
Pentru ca acel sector industrial să se dezvolte sau să fie creat, o sută de alte sectoare vor trebui să-și reducă activitatea.
Pentru ca 50.000 de persoane să poată fi angajate în industria producătoare de pulovere din lână, 50.000 de persoane nu vor mai fi angajate în alte sectoare.
Noul sector industrial ar fi însă ceva vizibil.
Numărul angajaților săi, capitalul investit, valoarea de piață a producției sale, exprimată în dolari, se pot măsura cu ușurință.
Vecinii îi pot vedea pe lucrătorii din acest sector mergând la și întorcându-se de la fabrică în fiecare zi.
Rezultatele ar fi palpabile și directe.
Dar reducerea activității din sute de alte sectoare industriale, pierderea altor 50.000 de slujbe altundeva nu s-ar observa la fel de ușor.
Ar fi imposibil chiar și pentru cel mai priceput statistician să stabilească în mod exact care ar fi influența pierderii altor slujbe
– câte persoane ar fi concediate din fiecare sector în parte,
- câte afaceri s-ar pierde pentru fiecare sector în parte – datorită impunerii acestei taxe de 5 $ asupra puloverelor din import.
Explicația este că o pierdere distribuită în toate celelalte activități productive ale țării ar fi comparativ infimă pentru fiecare în parte.
Ar fi imposibil de aflat exact cum anume și-ar fi cheltuit fiecare consumator cei 5 $ în plus, dacă i s-ar fi permis să-i păstreze.
Prin urmare, majoritatea covârșitoare a populației va fi probabil victima iluziei că noul sector industrial nu a costat nimic.
Efectul real al unei bariere vamale
Este important să observăm că noua taxă aplicată asupra puloverelor nu va determina creșterea salariilor în America.
Mai exact, ea va da americanilor posibilitatea de a lucra în industria producătoare de pulovere pentru un salariu aproximativ egal cu nivelul mediu al salariilor americanilor (din categoria respectivă de calificare), în loc să fie nevoiți să concureze, în cadrul acestei industrii, având nivelul salariilor britanicilor.
Dar nu va exista nicio creștere generalizată a salariilor americane, în urma introducerii taxei;
fiindcă, așa cum am văzut, nu va exista nicio creștere netă în numărul de locuri de muncă oferite,
nicio creștere netă a cererii de bunuri
și nicio creștere netă în productivitatea muncii. De fapt, aceasta din urmă se va reduce prin introducerea taxei.
Ajungem astfel la efectul real al unei bariere vamale. Toate avantajele sale vizibile sunt compensate de pierderi mai puțin evidente, dar la fel de reale, care determină, pe ansamblu, o pierdere pentru țară. Contrar celor susținute de secole de propagandă interesată și confuzie dezinteresată, taxele reduc nivelul salariilor pentru americani.
Să observăm mai atent acest fenomen.
Am văzut că suma suplimentară plătită de consumatori pentru un articol protejat vamal va diminua disponibilitățile acestora, reducându-le posibilitățile de a cumpăra orice alt articol.
Politica barierelor vamale nu creează niciun avantaj net pentru industrie în ansamblul ei.
Ca urmare a barierei artificiale ridicate împotriva bunurilor din străinătate, forța de muncă, pământul și capitalul americane sunt deviate de la activitățile cele mai eficiente spre unele mai puțin eficiente.
Prin urmare, ca rezultat al barierelor vamale, productivitatea medie a forței de muncă și a capitalului american se reduce.
Dacă privim din punctul de vedere al consumatorului, realizăm că
acesta poate cumpăra mai puține bunuri cu banii pe care îi are.
Fiindcă trebuie să plătească mai mult pentru pulovere și alte bunuri supuse protecției, poate cumpăra mai puțin din orice alt bun.
Puterea sa de cumpărarea a fost, în consecință, redusă.
Efectul net al taxelor este reducerea salariilor sau sporirea prețurilor, în funcție de politicile monetare urmate.
Este clar faptul că taxa – deși ar putea determina creșterea salariilor peste nivelul pe care l-ar fi putut avea acestea în industriile neprotejate – duce în mod necesar, pe ansamblu, luând în considerare toate ocupațiile, la reducerea salariilor reale – în comparație cu nivelul pe care l-ar fi avut în alte condiții.
Numai niște minți influențate pe parcursul unei generații întregi de o propagandă interesată pot considera această concluzie drept paradoxală. Ce rezultate am putea aștepta de pe urma unei politici de utilizare deliberată a resurselor noastre de capital și de forță de muncă în modalități mai puțin eficiente decât altele cunoscute? Ce rezultat putem aștepta în urma ridicării, în mod deliberat, a unor obstacole artificiale în comerț și transporturi?
Ridicarea unor bariere vamale are același efect ca și înălțarea unor adevărate ziduri. Semnificativ este faptul că, de obicei, protecționiștii utilizează noțiunea de bunăstare. Vorbesc despre „respingerea unei invazii” a produselor din străinătate. Iar mijloacele sugerate a fi folosite în domeniul fiscal sunt asemănătoare celor de pe un câmp de luptă. Barierele vamale ridicate pentru a respinge această invazie se aseamănă cu șanțurile antitanc, tranșeele, sârmele ghimpate și alte obstacole create pentru a respinge sau a întârzia tentativa de invazie a unei armate străine.
Și la fel cum armata străină este forțată să folosească mijloace mai costisitoare pentru depășirea acestor obstacole – tancuri mai mari, detectoare de mine, geniști pentru tăierea barierelor de sârmă ghimpată, construirea de canale și poduri –, tot astfel trebuie create mijloace de transport mai costisitoare și mai eficiente pentru a depăși obstacolele vamale.
Pe de o parte reducem costul transportului între Anglia și America sau între Canada și Statele Unite, prin producerea unor avioane și nave mai rapide și mai eficiente, a unor drumuri și poduri mai rezistente, a unor locomotive și camioane perfecționate.
Pe de altă parte, anulăm această investiție în transporturi eficiente prin taxe care măresc, din punct de vedere comercial, dificultatea realizării schimburilor. Ieftinim cu un dolar transportul puloverelor, pentru a mări apoi taxele vamale cu doi dolari în vederea împiedicării transportării acestora.
Reducând cantitatea de mărfuri ce poate fi transportată rentabil, reducem și valoarea investițiilor pentru creșterea eficienței transporturilor.
Taxa vamală , taxă de protecție
Taxa vamală a fost descrisă ca un mijloc de avantajare a producătorului în detrimentul consumatorului. Ceea ce este corect, într-un sens.
Cei care favorizează această politică iau în considerare doar interesele producătorilor care sunt imediat avantajați prin introducerea respectivelor taxe.
Ei omit, însă, interesele consumatorilor care sunt imediat prejudiciați prin obligația de a plăti aceste taxe.
Dar este greșit să ne gândim că această chestiune a taxelor vamale reprezintă un conflict între interesele producătorilor și cele ale consumatorilor, în general.
Este adevărat că taxa afectează toți consumatorii în aceeași măsură.
Nu este însă adevărat că avantajează toți producătorii. Dimpotrivă, așa cum am văzut, ea îi ajută pe producătorii ce beneficiază de protecție, în defavoarea tuturor celorlalți producători americani și în special a celor care au, comparativ, o piață potențială de export extinsă.
Putem lămuri acest ultim punct prin analiza cazului limită.
Să presupunem că impunem o taxă atât de mare încât devine absolut prohibitivă și nu mai pot intra niciun fel de importuri în țară.
Să presupunem că, datorită acestei taxe, prețul puloverelor din America crește cu doar 5 $.
Deci consumatorii americani, fiindcă trebuie să plătească 5 $ în plus pentru un pulover, vor cheltui în medie cinci cenți mai puțin în fiecare din alte o sută de sectoare industriale americane. (Cifrele sunt alese doar pentru a ilustra un principiu: în realitate nu există, evident, o distribuție simetrică a pierderii; în plus, și industria puloverelor va fi, fără îndoială, afectată de protecția asigurată altor industrii. Dar astfel de complicații pot fi lăsate deoparte pentru moment.)
Deoarece piața americană va fi complet inaccesibilă industriilor străine, acestea nu vor face nicio tranzacție în dolari și, prin urmare, nu vor mai reuși să cumpere niciun bun american.
Ca rezultat, sectoarele industriale americane vor fi afectate direct proporțional cu volumul vânzărilor anterioare pe piețele externe.
Cel mai grav afectați, în primă instanță, vor fi producătorii de cupru, bumbac, mașini de cusut, utilaje agricole, mașini de scris, avioane civile ș.a.m.d.
O barieră vamală reprezentată de o taxă de import ridicată, care totuși nu este prohibitivă, va produce rezultate similare, dar într-o măsură mai mică.
Prin urmare, efectul unei taxe constă în modificarea structurii producției americane.
Ea modifică numărul ocupațiilor, tipul și mărimea relativă a unui sector industrial în raport cu celelalte.
Face ca industriile în care suntem, comparativ, ineficienți să se dezvolte, iar cele în care suntem, comparativ, eficienți să se reducă.
Prin urmare, efectul său pe ansamblu constă în reducerea eficienței în America, dar și în țările cu care, în alte condiții, am fi încheiat mai multe tranzacții comerciale.
Pe termen lung, în ciuda numeroaselor argumente pro și contra, taxele vamale sunt irelevante pentru problema ocupării forței de muncă. (Este adevărat, modificările neașteptate ale acestora, fie în sensul creșterii, fie în cel al descreșterii, pot crea șomaj temporar, întrucât determină obligatoriu modificări corespunzătoare în structura producției. Astfel de schimbări bruște pot chiar să determine o recesiune.) Taxele vamale nu sunt însă irelevante pentru problema salariilor. Pe termen lung, ele reduc întotdeauna salariile reale, deoarece reduc eficiența, producția și avuția națională.
Astfel, toate erorile în domeniul taxelor vamale derivă din eroarea fundamentală, analizată în această carte sub diferitele ei aspecte. Ele sunt rezultatul luării în considerare doar a efectelor imediate ale unei anumite taxe vamale asupra unui grup de producători și al omiterii efectelor viitoare atât asupra consumatorilor în ansamblul lor, cât și asupra altor producători.
(Îmi închipui că un cititor poate întreba: „De ce să nu rezolvăm această problemă oferind protecție vamală tuturor producătorilor?” Eroarea conținută în această soluție constă în faptul că taxele vamale nu pot sprijini în mod uniform producătorii și nu pot sprijini deloc producătorii interni care sunt deja mai performanți decât producătorii externi: acești producători eficienți vor fi afectați de disiparea puterii de cumpărare determinată de taxele vamale.)
O taxă servește – sau cel puțin poate servi – anumitor grupuri de interese.
Vorbind despre taxe, trebuie să mai menționăm o ultimă considerație. Aceeași considerație am avut-o în vedere atunci când am examinat efectele mecanizării. Este inutil să negăm faptul că o taxă servește – sau cel puțin poate servi – anumitor grupuri de interese.
Este adevărat, o face în defavoarea tuturor celorlalte. Dar acest lucru se întâmplă.
Dacă o singură ramură industrială ar putea obține protecție, iar patronii și muncitorii săi beneficiază de avantajele liberului schimb pentru orice altceva cumpără ei, acea ramură ar fi avantajată, chiar și pe ansamblu.
Totuși, pe măsură ce se încearcă extinderea binefacerilor taxelor, chiar și oamenii încadrați în ramurile protejate, atât ca producători, cât și în calitate de cumpărători, încep să fie afectați ca urmare a protecției aplicate altora și, în final, s-ar putea ca situația lor să se înrăutățească, chiar pe ansamblu, față de cazul în care nici ei, nici altcineva, nu ar fi beneficiat de protecție.
Dar nu trebuie să negăm, așa cum deseori au făcut-o adepții entuziaști ai liberului schimb, posibilitatea ca de aceste taxe să beneficieze numai anumite grupuri. Nu trebuie să pretindem, de exemplu, că o reducere a taxelor ar sprijini pe toată lumea și n-ar afecta negativ pe nimeni. Este adevărat că reducerea lor ar fi de ajutor țării în ansamblul ei. Dar cineva tot va avea de suferit.
Grupurile care mai înainte se bucurau de o protecție sporită vor fi afectate negativ. Iată de fapt unul dintre motivele pentru care nu este bine să creezi de la început astfel de interese protejate.
Dacă judecăm clar și obiectiv, trebuie să observăm și să recunoaștem că unele ramuri industriale sunt îndreptățite în a susține că eliminarea protecției acordate produsului lor le-ar duce la faliment și le-ar pune pe drumuri lucrătorii, cel puțin temporar. Dacă aceștia au calificări speciale, s-ar putea să fie afectați permanent sau până când vor obține calificări echivalente. În depistarea efectelor taxelor, ca și a celor ale mecanizării, trebuie să ne străduim să vedem toate efectele principale, care privesc toate grupurile, atât pe termen scurt cât și pe termen lung.
Ca un post-scriptum la acest capitol, aș adăuga faptul că argumentația prezentată nu este direcționată spre toate taxele vamale, deci și spre taxele colectate în scopul obținerii de venituri la buget, sau pentru a menține ramuri industriale necesare pe timp de război, și nici nu este îndreptată împotriva tuturor argumentelor în favoarea taxelor. , aș adăuga faptul că argumentația prezentată nu este direcționată spre toate taxele vamale, deci și spre taxele colectate în scopul obținerii de venituri la buget, sau pentru a menține ramuri industriale necesare pe timp de război, și nici nu este îndreptată împotriva tuturor argumentelor în favoarea taxelor.
Este orientată numai împotriva erorii prin care se susține că o taxă vamală „oferă locuri de muncă” pe ansamblu, „sporește salariile” sau „protejează nivelul de trai american”. Nimic din toate acestea nu este adevărat; cât despre salarii și nivelul de trai, taxele determină exact opusul.
Însă o examinare a taxelor impuse în alte scopuri ne-ar face să depășim limitele subiectului nostru.
Nici nu avem nevoie acum să examinăm efectul cotelor de import, controalelor asupra schimbului, bilateralismului sau al altor mijloace de reducere, de modificare a direcției sau de împiedicare a schimbului internațional. Astfel de procedee au, în general, aceleași efecte ca și taxele ridicate sau prohibitive și deseori efecte mai defavorizante. Ele au mai multe aspecte complicate, dar rezultatele lor nete pot fi depistate printr-un raționament de același tip ca și cel aplicat barierelor vamale tarifare.
コメント