1. Clarificarea termenilor

Pentru a realiza o analiză coerentă asupra relației dintre suveranism, suveranitate, progresism și globalizare, este esențial să definim cu precizie fiecare dintre acești termeni și să evidențiem implicațiile lor. De asemenea, este important să facem distincția clară între patriotism, naționalism și extremism, deoarece aceste concepte sunt adesea confundate sau utilizate intenționat în mod eronat.

1.1 Suveranism și Suveranitate

· Suveranitatea este principiul fundamental al statului de a-și exercita puterea supremă asupra teritoriului și populației sale, fără ingerințe externe. Aceasta poate fi de două tipuri: suveranitate națională, care aparține poporului, și suveranitate de stat, care este exercitată de instituțiile guvernamentale.

· Suveranismul este o doctrină politică ce susține consolidarea și protejarea suveranității naționale împotriva influențelor externe, fie ele economice, politice sau culturale. Suveranismul poate fi o reacție la globalizare și integrarea supranațională, susținând autonomia decizională și protejarea identității naționale.

1.2 Patriotism, Naționalism și Extremism

· Patriotismul este un sentiment de dragoste și loialitate față de propria țară, manifestat prin respect pentru valorile, cultura și tradițiile naționale, fără a implica dispreț sau ură față de alte popoare.

· Patriotardismul este o formă superficială și exagerată de patriotism, caracterizată prin lozinci și manifestări ostentative, fără un fundament real în valorile autentice ale națiunii.

· Naționalismul este o ideologie care pune accent pe identitatea națională, suveranitatea statului și unitatea culturală. Naționalismul moderat poate fi un factor de coeziune socială și protecție a valorilor tradiționale, însă, atunci când devine exacerbat, poate degenera în forme extremiste.

· Extremismul naționalist apare atunci când naționalismul se transformă într-o ideologie radicală, promovând superioritatea unui grup etnic asupra altora și respingând orice influență externă.

· Fascismul este o ideologie autoritară și ultranaționalistă, care combină puterea centralizată cu eliminarea opoziției și promovarea unei identități naționale exclusiviste, adesea prin mijloace violente. Este important de subliniat că naționalismul nu este în mod automat fascism, dar, dacă este dus la extrem și combinat cu intoleranță și dictatură, poate duce la forme totalitare.

1.3 Progresism

· Progresismul este o mișcare ideologică ce promovează schimbarea socială, politică și economică în direcția unor valori percepute ca fiind progresiste: egalitate, justiție socială, drepturi extinse ale minorităților, secularizare și adaptare la noile realități tehnologice și economice.

· Într-un sens mai larg, progresismul poate intra în conflict cu tradiționalismul și suveranismul, deoarece susține o deschidere spre modele internaționale și o redefinire a valorilor naționale în funcție de standarde globale.

1.4 Globalizare

· Globalizarea este procesul prin care economiile, culturile și sistemele politice ale diferitelor state devin din ce în ce mai interconectate. Acest fenomen este facilitat de avansul tehnologic, liberalizarea piețelor și dezvoltarea infrastructurii de transport și comunicații.

· Din perspectivă economică, globalizarea încurajează schimburile comerciale și dezvoltarea piețelor internaționale. Din perspectivă culturală, aceasta duce la o uniformizare a valorilor și stilurilor de viață, ceea ce poate fi perceput atât ca o oportunitate, cât și ca o amenințare la adresa identităților naționale.

În concluzie, acești termeni sunt strâns legați și adesea intră în conflict. Suveranismul și suveranitatea pun accentul pe autonomie și identitate națională, în timp ce progresismul și globalizarea promovează integrarea și schimbarea. În același timp, este esențial să diferențiem patriotismul sănătos de naționalismul extremist și de fascism, pentru a înțelege corect implicațiile fiecărei ideologii în societatea contemporană.

2. Impactul asupra identității naționale

2.1 Impact sociologic

Identitatea națională este modelată de procesele sociale, iar suveranismul, globalizarea, naționalismul și progresismul au efecte directe asupra sentimentului de apartenență și coeziunii sociale.

· Suveranismul poate întări identitatea națională prin promovarea valorilor și tradițiilor locale, însă poate duce și la izolare culturală dacă este dus la extrem.

· Globalizarea contribuie la un schimb cultural intens, ceea ce poate duce fie la îmbogățirea identității naționale prin diversitate, fie la o slăbire a acesteia prin diluarea tradițiilor.

· Naționalismul moderat poate fi un factor de coeziune socială, consolidând solidaritatea între membrii unei națiuni, dar naționalismul extremist riscă să excludă și să marginalizeze alte grupuri etnice sau culturale.

· Progresismul promovează multiculturalismul și drepturile individuale, dar poate intra în conflict cu valorile tradiționale și identitatea colectivă a unui popor.

2.2 Impact psihologic

La nivel individual, identitatea națională este o componentă esențială a identității personale.

· Sentimentul de apartenență la o comunitate națională oferă securitate și stabilitate emoțională.

· Globalizarea și progresismul pot provoca crize de identitate, mai ales în rândul generațiilor tinere, care se pot simți prinse între valorile tradiționale și noile modele sociale promovate global.

· Naționalismul moderat poate contribui la o stimă de sine pozitivă bazată pe apartenență, în timp ce naționalismul extremist poate genera intoleranță și frustrare colectivă față de schimbările sociale.

2.3 Impact religios

Religia joacă un rol esențial în definirea identității naționale pentru multe popoare.

· Suveranismul și naționalismul moderat susțin adesea valorile religioase ca fundament al identității naționale.

· Globalizarea aduce un grad ridicat de secularizare și relativizare a valorilor religioase, ceea ce poate duce la o pierdere a coeziunii spirituale în societățile tradiționale.

· Progresismul promovează diversitatea religioasă și libertatea de convingere, dar poate intra în conflict cu religiile tradiționale prin promovarea unor norme care contrazic valorile fundamentale ale acestora.

În concluzie, fiecare dintre aceste curente influențează profund identitatea națională, atât în aspectele sale sociale, cât și în cele psihologice și religioase. Modul în care sunt gestionate aceste influențe va determina stabilitatea și coeziunea națiunilor în viitor.

3. Impactul asupra valorilor tradiționale

3.1 Ce rol joacă tradiția în raport cu suveranismul și progresismul?

· Suveranismul susține păstrarea tradițiilor naționale, considerându-le fundamentale pentru identitatea unei națiuni. Din această perspectivă, tradițiile sunt un bastion împotriva uniformizării culturale impuse de globalizare.

· Progresismul, pe de altă parte, promovează adaptarea valorilor tradiționale la noile realități sociale și tehnologice, ceea ce poate duce la reinterpretarea sau chiar abandonarea unor aspecte ale tradiției.

3.2 Globalizare și pierderea rădăcinilor sau îmbogățire culturală?

Globalizarea este un fenomen complex care influențează profund societățile contemporane, generând atât oportunități de îmbogățire culturală, cât și riscuri legate de pierderea identității tradiționale. Impactul său trebuie analizat din multiple perspective pentru a înțelege atât avantajele, cât și provocările pe care le aduce.

1. Perspectiva sociologică: între schimbare și conservare

Din punct de vedere sociologic, globalizarea determină o reconfigurare a normelor sociale, a structurilor familiale și a rolurilor tradiționale în comunități. Pe de o parte, schimbul cultural și interacțiunea cu alte civilizații facilitează progresul, promovând diversitatea și îmbogățind societățile cu noi idei, practici și tehnologii. Acest proces favorizează incluziunea socială, colaborarea internațională și dezvoltarea unor modele sociale mai flexibile.

Pe de altă parte, globalizarea poate duce la o diluare a identității naționale și culturale. Valori și tradiții cultivate timp de secole pot fi înlocuite de un model cultural uniformizat, influențat de tendințele globale. Homogenizarea culturală determinată de mass-media, consumul globalizat și influențele economice poate slăbi legăturile comunitare, reducând coeziunea socială și alienând generațiile mai tinere de moștenirea culturală a propriilor popoare.

Un alt efect sociologic important este modificarea structurilor de putere și influență în lume. Globalizarea favorizează marile corporații transnaționale și centrele de decizie economică și politică globală, punând în umbră suveranitatea națională și limitând capacitatea statelor de a-și proteja specificul cultural și social. Astfel, se naște un conflict între tendințele globaliste și dorința de păstrare a identității locale, ceea ce poate alimenta mișcări suveraniste sau tradiționaliste.

2. Perspectiva psihologică: adaptare, stres și dezvoltare personală

La nivel individual, globalizarea aduce provocări psihologice semnificative. Adaptarea la noile realități sociale și culturale poate genera stres cultural (cultural stress), manifestat prin dificultăți de integrare, anxietate și crize de identitate. Expunerea bruscă la valori, comportamente și stiluri de viață diferite poate crea disonanțe cognitive și conflicte interioare, mai ales în rândul celor crescuți într-un sistem de valori tradițional și care se confruntă ulterior cu presiunile modernității.

În același timp, globalizarea poate avea și efecte pozitive asupra dezvoltării personale. Contactul cu alte culturi și perspective stimulează toleranța, empatia și flexibilitatea mentală. Oamenii care interacționează cu diversitatea culturală pot deveni mai deschiși la nou, mai adaptabili și mai capabili să înțeleagă realități diferite de ale lor. Această deschidere poate favoriza cooperarea internațională și poate contribui la depășirea prejudecăților etnice sau naționale.

Un alt aspect psihologic important este fenomenul "identității hibride", în care indivizii adoptă elemente din mai multe culturi, formând o identitate fluidă și adaptabilă. Acest proces poate fi benefic pentru unii, dar destabilizant pentru alții, mai ales pentru cei care se simt rupți de rădăcinile lor și nu își mai găsesc un punct stabil de referință.

3. Perspectiva religioasă: tradiție versus modernitate

Religia joacă un rol esențial în menținerea identității culturale și a valorilor tradiționale. În multe societăți, credința și practicile religioase au fost pilonii fundamentali ai coeziunii sociale și ai continuității culturale. Globalizarea, însă, pune în fața religiei o provocare majoră: cum să rămână relevantă într-o lume în continuă schimbare?

Pe de o parte, globalizarea poate duce la secularizare, pe măsură ce modelele economice și culturale occidentale, adesea influențate de materialism și consumism, reduc importanța valorilor spirituale. În acest context, multe comunități religioase se confruntă cu scăderea numărului de credincioși activi și cu dificultăți în transmiterea credinței către noile generații.

Pe de altă parte, globalizarea permite și o răspândire mai rapidă a ideilor religioase, facilitând misiunea și dialogul interconfesional. Mijloacele moderne de comunicare permit credincioșilor să își împărtășească experiențele și să acceseze învățături spirituale din întreaga lume. Totodată, interacțiunea dintre diferite religii poate stimula reflecția asupra esenței credinței și poate genera noi forme de exprimare a spiritualității.

Totuși, această interacțiune poate duce și la conflicte între modernitate și tradiție, în special în comunitățile care percep schimbarea ca pe o amenințare la adresa valorilor lor fundamentale. Unele grupuri religioase reacționează printr-o întărire a normelor și practicilor tradiționale, în timp ce altele încearcă să găsească o cale de adaptare fără a-și pierde autenticitatea.

Concluzie: globalizare sau glocalizare?

Globalizarea nu este, în sine, nici bună, nici rea. Efectele sale depind de modul în care societățile și indivizii aleg să răspundă provocărilor pe care le ridică. O abordare echilibrată ar trebui să combine deschiderea către diversitate cu protejarea identității culturale și spirituale.

În acest context, conceptul de glocalizare (o combinație între „global” și „local”) devine din ce în ce mai relevant. Glocalizarea presupune adaptarea influențelor globale la specificul local, astfel încât comunitățile să își poată păstra tradițiile, valorile și identitatea, în timp ce beneficiază de avantajele progresului global.

Astfel, întrebarea nu este dacă globalizarea este benefică sau nocivă, ci cum poate fi gestionată pentru a valorifica avantajele sale, minimizând riscurile de alienare culturală și pierdere a rădăcinilor.

4. Impactul economic

4.1 Impactul suveranismului asupra economiei

· Politicile suveraniste favorizează protejarea producției naționale prin măsuri precum taxe vamale și restricții asupra investițiilor străine.

· Această abordare poate duce la creșterea independenței economice, dar și la izolare comercială și la scăderea competitivității pe piața globală.

4.2 Impactul globalizării asupra economiei

· Globalizarea încurajează liberul schimb și investițiile transfrontaliere, oferind oportunități de creștere economică și de dezvoltare tehnologică.

· Pe de altă parte, poate duce la dependență economică și la pierderea controlului asupra resurselor naționale.

4.3 Impactul progresismului asupra economiei

· Politicile progresiste promovează redistribuția veniturilor și reglementările sociale menite să reducă inegalitățile economice.

· Aceste politici pot stimula incluziunea socială, dar pot avea și efecte negative asupra mediului de afaceri prin creșterea taxelor și a reglementărilor.

4.4 Impactul asupra pieței muncii

· Suveranismul tinde să protejeze locurile de muncă naționale prin politici protecționiste, dar poate reduce oportunitățile în companiile multinaționale.

· Globalizarea creează noi locuri de muncă, dar poate duce și la delocalizarea producției și la pierderea locurilor de muncă tradiționale.

· Progresismul promovează diversitatea în piața muncii și protecția socială, dar poate crește costurile pentru angajatori.

4.5. Suveranitatea economică și fenomenul optimizării fiscale

Un alt efect sociologic important al globalizării este modificarea structurilor de putere și influență economică. Marile corporații transnaționale, prin accesul la resurse financiare și capacitatea de a opera la nivel global, reușesc să influențeze atât piețele, cât și politicile naționale. Una dintre cele mai problematice consecințe ale acestui fenomen este utilizarea paradisurilor fiscale și a tehnicilor de optimizare fiscală pentru a evita plata impozitelor în țările în care își desfășoară activitatea, așa cum se întâmplă și în România.

Cum funcționează transferul profiturilor?

În multe cazuri, corporațiile multinaționale declară pierderi artificiale în statele unde își desfășoară activitatea, deși în realitate generează profituri considerabile. Aceste profituri sunt direcționate către jurisdicții cu impozitare redusă sau inexistentă (paradisuri fiscale) prin diverse metode:

Prețuri de transfer – o companie-mamă dintr-un paradis fiscal facturează servicii supraevaluate către filiala sa din România, diminuând astfel profitul acesteia.
Împrumuturi intra-grup – filialele din România sunt îndatorate artificial față de companii din paradisuri fiscale, iar dobânzile mari plătite către acestea reduc profitul impozabil.
Redevențe și taxe de licențiere – corporațiile își înregistrează brevetele și mărcile comerciale în paradisuri fiscale, iar filialele sunt obligate să plătească sume mari pentru dreptul de utilizare.

Prin aceste mecanisme, companiile transnaționale își transferă profitul în afara țării, contribuind la subminarea bugetului național, ceea ce afectează finanțarea infrastructurii, educației, sănătății și altor servicii publice.

Impactul asupra suveranității economice

Acest fenomen slăbește capacitatea statului de a-și exercita suveranitatea economică, deoarece:

Pierderea veniturilor fiscale – statul nu mai poate colecta sumele necesare pentru dezvoltarea națională, fiind forțat să crească taxele pentru IMM-uri și cetățeni.
Creșterea dependenței de împrumuturi externe – lipsa veniturilor obligă guvernul să împrumute bani de pe piețele internaționale, reducând și mai mult autonomia economică.
Inegalitate economică accentuată – corporațiile mari beneficiază de avantaje fiscale, în timp ce antreprenorii locali și cetățenii suportă întreaga povară fiscală.
Limitarea capacității de reglementare – statele devin vulnerabile în fața presiunilor exercitate de marile corporații, care amenință cu relocarea afacerilor dacă sunt impuse reglementări fiscale mai stricte.

Suveranismul economic – o soluție justă?

În acest context, o politică suveranistă bine gândită ar putea fi justificată, deoarece ar permite statelor să își protejeze mai eficient interesele economice. Printre măsurile pe care le-ar putea adopta România pentru a combate acest fenomen se numără:

Impozit minim global – aplicarea unui impozit minim pentru multinaționale, astfel încât să nu mai poată declara pierderi artificiale.
Taxe pe cifra de afaceri – în cazul companiilor care raportează constant pierderi, dar continuă să opereze, aplicarea unei taxe pe cifra de afaceri ar asigura o contribuție minimă la bugetul național.
Transparență fiscală și audit riguros – înăsprirea controlului asupra transferului profiturilor și impunerea unor standarde clare de raportare fiscală.
Regândirea politicii economice – sprijinirea întreprinderilor locale pentru a reduce dependența de capitalul străin și pentru a echilibra raportul de forțe pe piață.

Astfel, suveranismul economic nu trebuie să fie o izolare naționalistă, ci o strategie inteligentă de protejare a resurselor țării, de combatere a abuzurilor fiscale și de asigurare a unui sistem economic echitabil. România nu ar trebui să respingă investițiile străine, dar trebuie să se asigure că acestea contribuie corect la dezvoltarea societății, fără a exploata lacunele legislative în favoarea intereselor private.

5. Influența asupra coeziunii sociale

Coeziunea socială este unul dintre pilonii fundamentali ai stabilității unei societăți, iar schimbările legate de valori tradiționale, progresism, suveranitate și globalizare au un impact major asupra acesteia. Într-o lume aflată într-un proces accelerat de transformare, întrebarea esențială este: aceste schimbări întăresc sau slăbesc solidaritatea socială?

Crește sau scade solidaritatea socială?

Efectul schimbărilor asupra solidarității sociale este paradoxal. Pe de o parte, noile ideologii și modelele culturale promovează o anumită formă de incluziune și drepturi universale, ceea ce poate duce la o solidaritate extinsă, bazată pe principii abstracte precum egalitatea și diversitatea. Pe de altă parte, aceste schimbări pot genera fragmentare socială, deoarece înlocuirea valorilor comune cu o multitudine de micro-identități poate reduce sentimentul de apartenență la un corp social unitar.

Factorii care contribuie la creșterea solidarității sociale:

Tehnologia și rețelele sociale creează comunități virtuale globale, permițând oamenilor să se sprijine reciproc, indiferent de distanță.
Promovarea drepturilor omului și a echității sociale poate favoriza empatia și cooperarea între grupuri sociale diferite.
Mobilitatea și migrația facilitează schimbul cultural, ceea ce poate duce la o mai mare toleranță reciprocă și la solidaritate bazată pe experiențe comune.

Factorii care contribuie la scăderea solidarității sociale:

Creșterea individualismului și promovarea excesivă a autonomiei personale pot slăbi legăturile comunitare tradiționale.
Polarizarea ideologică și radicalizarea discursului public pot diviza societatea în tabere opuse, reducând capacitatea de colaborare și înțelegere reciprocă.
Scăderea influenței religiei și a valorilor morale tradiționale poate eroda coeziunea socială, deoarece acestea ofereau un cadru comun de referință și reguli clare de conviețuire.

Astfel, solidaritatea socială nu dispare, ci își schimbă natura: trece de la un model organic, bazat pe tradiție și comunitate, la unul construit artificial, prin intermediul ideologiilor și al structurilor statale. Însă, fără o fundație reală în experiența cotidiană a indivizilor, această nouă formă de solidaritate rămâne fragilă și vulnerabilă la crize sociale majore.

Cum influențează aceste concepte relațiile dintre grupuri sociale și între generații?

Transformările valorice influențează profund relațiile dintre diferitele grupuri sociale, creând atât punți de legătură, cât și surse de conflict.

1. Relațiile între grupuri sociale

Creșterea competiției identitare: Grupurile sociale se definesc din ce în ce mai mult prin apartenența la o anumită ideologie, etnie sau clasă socială, ceea ce poate duce la tensiuni și excludere reciprocă.
Erodarea autorității tradiționale: Instituțiile clasice (familia, biserica, statul) își pierd din influență, iar noile mișcări sociale încearcă să umple acest vid de putere, dar fără un consens generalizat.
Nevoia de noi modele de coexistență: În lipsa unor valori comune clare, societățile trebuie să găsească noi principii de cooperare, bazate pe dialog și negociere, dar acest proces este adesea dificil și conflictual.

2. Relațiile între generații

Generația tânără vs. generația tradiționalistă: Tinerii cresc într-un mediu digitalizat, multicultural și flexibil, în timp ce generațiile mai în vârstă sunt atașate de valori stabile și structuri ierarhice. Acest decalaj creează dificultăți în transmiterea valorilor și a experienței de viață.
Pierderea autorității parentale: Într-o lume în care educația este influențată de surse multiple (internet, școală, mass-media), rolul părinților ca principali formatori ai valorilor copiilor este diminuat, ceea ce poate duce la o alienare între generații.
Redefinirea respectului intergenerațional: Dacă în societățile tradiționale bătrânii erau considerați depozitari ai înțelepciunii și experienței, în prezent accentul cade pe inovație și adaptabilitate, ceea ce poate reduce prestigiul vârstei și poate crea sentimentul de inutilitate pentru generațiile mai în vârstă.

Concluzie

Coeziunea socială este pusă la încercare de noile paradigme sociale și ideologice. Dacă unele schimbări pot aduce mai multă incluziune și solidaritate extinsă, multe dintre ele generează și diviziuni profunde între grupuri și generații. Pentru a menține stabilitatea și armonia socială, este necesară găsirea unui echilibru între progres și tradiție, între schimbare și continuitate, astfel încât societatea să nu se fragmenteze, ci să evolueze coerent.

6. Concluzie finală

Conflictul dintre suveranism, globalizare, progresism și naționalism reprezintă una dintre cele mai importante provocări ale lumii contemporane, având implicații profunde asupra identității naționale, valorilor tradiționale și economiei. Fiecare dintre aceste concepte aduce atât oportunități, cât și riscuri, iar gestionarea echilibrată a acestora este esențială pentru menținerea stabilității și prosperității unei societăți.

Suveranismul este necesar pentru protejarea suveranității naționale, a autonomiei decizionale și a intereselor economice proprii. Cu toate acestea, aplicat într-o formă rigidă, poate duce la izolare economică și politică, limitând accesul la piețele internaționale și la fluxurile de investiții.
Globalizarea stimulează dezvoltarea economică și integrarea piețelor, facilitând schimburile de idei, tehnologii și resurse. Totuși, acest proces poate veni cu costuri culturale și economice semnificative, punând în pericol identitățile naționale și autonomia economică a statelor.
Progresismul promovează inovația, schimbarea socială și modernizarea societății. Acesta poate duce la un nivel mai mare de incluziune și la îmbunătățirea drepturilor individuale, dar, în unele cazuri, poate intra în conflict cu valorile tradiționale și cu structurile sociale consacrate.
Naționalismul moderat este o reacție firească la tendințele globaliste, având rolul de a proteja cultura, tradițiile și interesele naționale. Cu toate acestea, atunci când este dus la extrem, poate deveni un obstacol în calea cooperării internaționale, generând tensiuni și conflicte între state.

Pentru a evita polarizarea extremă și efectele negative ale fiecărei direcții, este necesară o abordare echilibrată care să îmbine avantajele fiecărei perspective, fără a compromite stabilitatea societății. O viziune echilibrată asupra viitorului ar trebui să includă:

O suveranitate inteligentă, care să protejeze interesele naționale fără a exclude cooperarea internațională.
O globalizare controlată, care să respecte specificul cultural al fiecărei națiuni și să ofere oportunități economice echitabile.
Un progresism moderat, capabil să aducă îmbunătățiri sociale fără să distrugă fundamentele culturale și morale ale societății.
Un naționalism sănătos, care să sprijine identitatea națională fără să devină un factor de diviziune și izolare.

În concluzie, viitorul unei societăți moderne nu trebuie să fie definit de opunerea rigidă între aceste concepte, ci de găsirea unui echilibru dinamic, adaptabil contextului istoric, social și economic. Succesul unei națiuni nu constă în alegerea unui singur model, ci în capacitatea de a gestiona inteligent interacțiunea dintre aceste forțe, astfel încât să fie garantată atât prosperitatea economică, cât și păstrarea identității și coeziunii sociale.

BIBLIOGRAFIE TEMATICĂ

1. Suveranism și suveranitate națională

Carl Schmitt – The Concept of the Political (1932)
Jean Bodin – Six Books of the Republic (1576)
Pierre Manent – A World Beyond Politics? A Defense of the Nation-State (2006)
Michel Onfray – Théorie de la dictature (2019)
Yoram Hazony – The Virtue of Nationalism (2018)

2. Globalizare și impactul asupra statului național

Joseph Stiglitz – Globalization and Its Discontents (2002)
Dani Rodrik – The Globalization Paradox: Democracy and the Future of the World Economy (2011)
Thomas Piketty – Capital in the Twenty-First Century (2013)
Zygmunt Bauman – Globalization: The Human Consequences (1998)
Samuel Huntington – The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order (1996)

3. Progresism și transformări sociale

Herbert Marcuse – One-Dimensional Man (1964)
Patrick Deneen – Why Liberalism Failed (2018)
Roger Scruton – Fools, Frauds and Firebrands: Thinkers of the New Left (2015)
Francis Fukuyama – Identity: The Demand for Dignity and the Politics of Resentment (2018)
Jordan Peterson – Beyond Order: 12 More Rules for Life (2021)

4. Impactul economic al globalizării și al suveranismului

Ha-Joon Chang – Bad Samaritans: The Myth of Free Trade and the Secret History of Capitalism (2007)
Mariana Mazzucato – The Entrepreneurial State: Debunking Public vs. Private Sector Myths (2013)
Thomas Friedman – The World Is Flat: A Brief History of the Twenty-First Century (2005)
Wolfgang Streeck – How Will Capitalism End? Essays on a Failing System (2016)

5. Drept constituțional și legitimitatea instituțională

Hans Kelsen – The Pure Theory of Law (1934)
Bruce Ackerman – We the People: Transformations (1998)
Richard Bellamy – Political Constitutionalism: A Republican Defence of the Constitutionality of Democracy (2007)
Antonin Scalia – A Matter of Interpretation: Federal Courts and the Law (1997)

6. Identitate națională, religie și valori tradiționale

Mircea Eliade – Sacrul și profanul (1957)
Aleksandr Soljenițîn – Rebuilding Russia (1990)
Alasdair MacIntyre – After Virtue: A Study in Moral Theory (1981)
G.K. Chesterton – Orthodoxy (1908)
Dostoievski – Demonii (1872)

Suveranism, suveranitate, progresism, globalizare