Acest scenariu acţionează în mod repetat la diverse coordonate spaţiale şi temporale, în trecut în URSS, în România, acum în Coreea de Nord şi progresiv şi în Comunitatea Europeană şi implicit în România. În SUA el se numesc Partidul Democrat şi extrema stângă şi ANTIFA a cărui reprezentant este actualul preşedinte si camarila din jurul lui.
O societate acumulează valori şi bunăstare prin munca indivizilor liberi stimulaţi în muncă şi creativitate de existenta unei Pieţe Libere. Ea permite neîngrădit schimbul de valori şi bunuri între oameni liberi. Acest tip de societate are norme şi reguli morale vechişi verificate care le asigură stabilitatea şi buna convieţuire.
La un moment dat un grup de indivizi râvnesc la aceste avuţii fără să muncească. Ca urmare adoptă următoarea strategie:
Accedare în conducerea statală prin:
jocuri de culise
pe cale democratică alegeri mai ales prin programe electorale populiste
Consolidarea poziţiei prin:
Adoptarea unei camarile politice şi economice pe calea:
cooptarea unor indivizi din administraţie a căror posturi depind de ei
acţivarea mecanismelor corupţiei - asigurarea financiară din partea unor firme care se abonează la contracte cu statul
Aliante cu alte structuri profesionale din administraţie cu aceeaşi interese ( justiţie, ministerul de interne, servicii de informaţii, etc.)
Asigurarea unui electorat stabil dependent de programele lor sociale de susţinere şi ajutor.
Limitarea libertăţilor şi drepturilor individuale ale cetăţenilor
Controlul mass-mediei care din liberă devine mercenară şi supusă administraţiei care o plăteşte direct sau indirect prin camarila financiară
Subrezirea elementului moral cu adoptarea unei noi reguli de valori morale şi creerea unei noi religii care o demonteaza pe cea precedentă, tradiţională.
Stimularea stărilor intraconfictuale prin promovarea urii în societate (vezi Comunism cu lupta de clasă, vezi BLM, vezi FEMINISMUL si MISOGINISMUL, etc)
Cănd nemulţumirea ajunge la un anumit nivel se pornesc diversiuni care generează frică şi panică în populaţie. La un anumit nivel se pornesc războaiele fără nici un scrupul. "Numai societăţile care Nu sunt LIBERE pornesc RĂZBOAIELE"
Extinderea puterii prin marirea capitalului electoral prin:
Creşterea progresivă a numărului angajaţilor din structurile de stat care depind din punct de vedere a supravieţuirii financiare (ei şi familiile lor) de existenţa lor la putere.
Creşterea numărului de votanţi dependenţi de ei prin:
marirea programelor de stânga de tip social mai ales la clase sociale critice din punct de vedere etnic sau economic
scăderea independetei economice prin sărăcirea a unei cât mai mari mase populaţionale care îi fac dependenţi de ajutoarele si programele lor
Toate acestea impun un consum mare de valori pe care ei le obţin prin
Creşterea taxelor şi impozitelor în număr şi valorii de impunere
Promovarea inflaţiei
Creşterea numărului de imigranţi care desfăşoara multe munci nedorite de autohtoni la preţuri şi pretenţii reduse având următoarele consecinţe:
propriilor cetăţeni le scade interesul de a munci
numărul mare a imigranţilor destabilizează social şi moral societatea
ulterior ei odată primind cetăţenia devint votanţi supuşi şi abonaţi serviciilor sociale
În consecintă societatea se degradează, îşi pierde interesul de a muncii, de a creea, de a economisi, îşi pierde valorile morale, renunţă la idealuri trecând la satisfacerea doar a unor necesităţi, emoţii primare şi primitive. "Fac doar ce-mi place, nu fac ceea ce ar trebui să fac!"
Aceşti indivizi sunt în fapt de orientare SOCIALISTĂ (prin controlul statului asupra individului) şi în mod special de STÂNGA prin efectele sociale şi de omogenizare cu eliminarea elitelor si transformarea maselor într-o structură omogen-egalitară şi insipidă.
Este o afirmație care ar fi fost aproape de neimaginat pentru mine și familia mea acum doar cinci ani. Părinții mei s-au mutat în California în 1979, urmărind visul de la Hollywood: tatăl meu, absolvent al școlii de muzică, a vrut să scrie partituri pentru filme, iar mama mea, specializată în educație, a obținut un loc de muncă ca secretară la o companie de film și producție. Iar California a fost bună cu ei.
Tatăl meu nu a progresat, dar mama a reușit devenind vicepreședinte al companiei sale. Am crescut într-o casă cu două dormitoare, cu o baie și patru copii, în Burbank, o suburbie curată și prietenoasă, unde copiii din bloc se cunoșteau, părinții vorbeau în curțile din față, iar școlile publice locale îi învățau pe copii în funcție de aptitudini.
Cu siguranță nu era un paradis. În timpul copilăriei mele, Los Angeles încă se chinuia să-și controleze problemele grave:
de smog; a zbura în LA părea că zbori într-un castron de budincă.
Orașul a fost prins de un val de criminalitate care a atins punctul culminant în 1991, cu 1.824 de crime violente la 100.000 de locuitori.
În 1992, după achitarea ofițerilor surprinși de film bătându-l pe un Rodney King neînarmat, care fusese arestat după o urmărire cu mașini în mare viteză, revoltele din Los Angeles au ars o mare parte din South Central, rezultând peste 60 de morți și aproximativ 1 miliard de dolari - plus daune materiale.
În 1994, cutremurul Northridge a lovit, provocând daune de 25 miliarde dolari;
în același an, cazul OJ Simpson, fosta vedetă de fotbal acuzat de uciderea fostei sale soții și a prietenului ei, a uimit națiunea.
În 1998, divizia Rampart din cadrul Departamentului de Poliție din Los Angeles a fost zguduit de un scandal care a descoperit nereguli mari.
Dar lucrurile mergeau de fapt mai bine, nu mai rău.
Departamentul de poliție se normaliza în Los Angeles;
investițiile se revărsau în cele mai sărace părți ale orașului, culminând cu deschiderea centrului Staples Center în 1999;
Hollywoodul era în plină expansiune ca industrie.
California, în ansamblu, era, de asemenea, în plină expansiune.
În nord, Silicon Valley a început să aibă calitatea de motor economic principal pentru stat.
În adâncime, însă, politica din California se schimba.
Propunerea 187, care interzicea accesul imigranților ilegali la serviciile publice, a fost adoptată în 1994 cu 59% din voturi, dar a fost contestată ulterior în instanțe.
În 1999, guvernatorul Pete Wilson a părăsit funcția și va deveni ultima figură republicană serioasă aleasă la nivel de stat.
Succesorul său, Gray Davis ( democrat - de stânga), a întreprins acțiuni care au ucis efectiv Propunerea 187.
În primii ani ai secolului al XXI-lea, California ajunsese să găzduiască 40% din toți imigranții americani, legali și ilegali;
scriind în 2002, Victor Davis Hanson a menționat că California a avut „12 miliarde de dolari în deficit anul acesta
și aproape un sfert din deținuții săi sunt imigranți din Mexic (în timp ce aproape o treime din toate arestările din traficul de droguri implică imigranți ilegali)”.
Conform datelor recente de la Institutul de Politici Publice din California, 70 la sută dintre californienii în vârstă de 25 de ani și peste, fără o diplomă de liceu, sunt născuți în străinătate; 29 la sută dintre imigranții din California nu au terminat liceul (comparativ cu 7 la sută din californienii de origine americană).
Între timp, California s-a îndepărtat mult spre stânga la probleme legate de criminalitate.
În 2011, guvernatorul Jerry Brown ( democrat - de stânga), hotărât să nu construiască mai multe închisori,
a susținut ceea ce el a numit „cea mai îndrăzneață mișcare în justiția penală din ultimele decenii”: a decis să distribuie criminali pe județe și localități. Rezultatul a fost o creștere a ilegalității, adesea ascunsă statistic prin faptul că anumite infracțiuni nu mai sunt clasificare drept infracțiuni.
Persoanele fără adăpost au explodat, de asemenea, după ce hotărârile legale au interzis poliției să aresteze oameni pentru că dormeau pe stradă și localitățile au refuzat să judece infracțiuni precum încălcarea legii și vagabondajul.
Problemele legate de activitatea infracțională la nivel scăzut și de persoanele fără adăpost au început să se extindă din zonele cu criminalitate ridicată și în suburbii.
Astăzi, există peste 150.000 de persoane fără adăpost în California.
Ineficiența Californiei de a se concentra asupra asimilării și aplicării legii, împreună cu focalizarea pe creerea de beneficii guvernamentale mai generoase, a generat
o creștere a numărului de mame care își cresc singure copii,
a dus la un conflict rasial accentuat
bugete sociale crescute. Nu întâmplător, în anul 2000, datoria de stat era de 57 miliarde dolari; până în 2005 a crescut la 107 miliarde de dolari; până în 2010, aceasta era de aproape 150 de miliarde de dolari.
California a fost întotdeauna un stat cu impozite mari. Dar acum, datorită vastei cheltuieli excesive ale guvernului de stat, noi taxe sunt luate în considerare în mod regulat. Astăzi, milionarii din California se confruntă cu posibilitatea, luată în considerare de adunarea din California, de un impozit pe venit de stat de 14,3%, care crește la 16,3% pentru venituri de peste 2 milioane de dolari și 16,8% pentru peste 5 milioane de dolari. Acest lucru o face pe California să devină din punct de vedere fiscal, statal și federal, prima care impune şi obține peste 50 la sută din buget ca urmare a impozitării persoanelor cu venituri mari.
Chiar și Propunerea 13, legea din California care protejează proprietarii de locuințe de impozitele ridicate pe proprietate, este în flăcări: în noiembrie 2020, alegătorii au respins la limită abrogarea parțială a Propunerii 13 pentru proprietățile comerciale, care ar fi subminat dramatic piața închirilor. Cu siguranță că în următorii câțiva ani se vor observa creșteri masive ale impozitelor.
În același timp, marile orașe din California continuă să acumuleze reglementări care interzic investițiile și dezvoltarea altora noi . Costul ridicat al locuințelor din California nu este doar o chestiune de cerere - este, de asemenea, o chestiune de furnizare. Conform unor cercetări recente, San Francisco are cele mai restrictive legi de zonare din America. Los Angeles nu este departe. Și Riverside. Nu este de mirare că California suferă de o criză a persoanelor fără adăpost.
În ultimii ani, de atunci, California s-a împărțit în două grupuri distincte: cei care trăiesc în enclave protejate din Malibu și San Jose și toți ceilalți. Calitatea vieții a scăzut, motiv pentru care plecările din California au crescut în fiecare an începând cu 2011. Degradarea a fost incrementală - este greu să observi schimbarea de la o zi la alta, mai ales când, ca și mine, ai trăit în același general timp de trei decenii. Dar declinul se întâmpla. Fiecare pasaj subteran de autostradă din Los Angeles este acum acoperit în corturi. Orașul Los Angeles a început să distribuie toalete portabile finanțate public pentru a rezolva problema deșeurilor umane. Parcurile publice din Santa Monica, amplasate într-unul dintre cele mai frumoase locuri naturale de pe planetă, sunt pline de sticle și seringi goale.
Apoi este problema politicii sociale. Ca persoană religioasă care locuiește în Los Angeles, mi-a fost greu să nu mă tem pentru viitor. California a început recent să mandateze o agendă militantă LGBT în școlile publice; este doar o chestiune de timp înainte ca ei să încerce să facă același lucru și în școlile private, indiferent de statutul religios. Bisericile, sinagogile și moscheile vor fi supuse focului unei stângi sociale militante convinse de propria sa neprihănire.
Deci, de ce nu ne-am mutat mai devreme?
Pentru că California are încă multe de recomandat. Este un punct fierbinte social, cu o populație imensă și diversă. Are atracții extraordinare, de la cele create de om, cum ar fi Disneyland, până la frumusețea naturală a plajelor sale. Sistemul său universitar public este excelent. Mulți dintre locuitorii săi, ca mine și soția mea, își au rădăcinile acolo. Așadar, când mi-am văzut factura fiscală acum câțiva ani și i-am spus soției că ar trebui să începem să căutăm în altă parte, a primit ideea destul de rece.
Apoi a lovit pandemia.
Răspunsul de carantinare al guvernului din California a eliminat toate beneficiile vieții în stat, mărind în același timp toate problemele:
impozitare ridicată,
lipsa forțelor de ordine,
disponibilitatea de a tolera criminalitatea. Când au izbucnit revolte în timpul protestelor Black Lives Matter, orașul Los Angeles a impus ora 18:00 castare de asediu;
Primarul Eric Garcetti ( democrat - de stânga),a avertizat întreprinderile private că dacă se deschid, ar putea să li se oprească apa și energia electrică.
În timp ce auzeam împușcături noaptea, parcurile noastre erau închise în timpul zilei pentru a preveni riscul COVID al copiilor mici care foloseau leagănele din parc.
Adăugați un incendiu masiv și un cutremur, iar plăgile lui Dumnezeu păreau să ne alunge din statul nostru natal.
Deci, iată-ne în Florida. Eu, soția mea, copiii noștri și părinții mei.
Și este fabulos. Este un stat cu taxe reduse, cu un guvern de stat bine condus, cu accent pe siguranța și curățenia publică și o populație diversă. Florida este o mustrare vie față de guvernanța în stil californian ( democrată - de stânga )- motiv pentru care mass-media este atât de concentrată asupra presupuselor rele ale guvernatorului Ron DeSantis ( Republican- de dreapta) și din Florida în general.
Dacă doriți un stil de viață mai bun, colegii mei californieni, faceți-vă bagajele. Descoperă ce am descoperit, ce a descoperit Joe Rogan, ce a descoperit Elon Musk - ceea ce au descoperit angajații mei (aproape toți s-au mutat împreună cu compania noastră în Florida sau Tennessee). Dar lasă-ți politica în urmă. Pentru că politica din California a stricat cel mai frumos stat din țară.
Yorumlar