Sistemul de piețe libere poate face lucruri extraordinare din punct de vedere economic și social. Într-un sistem al pieței libere, consumatorii sunt liberi să ceară bunurile pe care doresc să le cumpere. Iar furnizorii au libertatea de a oferi bunuri despre care cred că vor fi cumpărate de bunăvoie de către consumatori.
Pe o piață liberă, oamenii profită de diviziunea muncii. Acest lucru crește productivitatea muncii; permite producerea de bunuri mai multe și mai bune. Companiile sunt înființate și își propun să producă și să ofere bunurile și serviciile pe care consumatorii doresc să le cumpere.
În cazul în care companiile au succes, acestea vor fi recompensate cu profit. Profitul le permite să își extindă producția în interesul clienților. Dacă întreprinzătorul înregistrează pierderi, capitalul său ajunge literalmente pe mâini mai bune, adică la întreprinzători care sunt comparativ mai buni în satisfacerea cererii consumatorilor. Principiul profitului și al pierderilor garantează că producția se aliniază cu cerințele clienților.
Formarea prețului bunurilor joacă un rol deosebit de important în sistemul de piețe libere. Dacă prețul unui bun crește, aceasta indică faptul că bunul în cauză este rar (în raport cu oferta altor bunuri). Pe de o parte, acest lucru îi încurajează pe consumatori să folosească bunul respectiv cu mai multă parcimonie. Pe de altă parte, companiile primesc semnalul de a-și extinde producția. Creșterea volumului de producție a bunului contracarează creșterea prețului acestuia și îmbunătățește situația ofertei pentru consumator. Același lucru este valabil și în cazul unei scăderi a prețului unui bun. Aceasta semnifică faptul că bunul este disponibil din abundență și că întreprinzătorii ar trebui mai bine să crească producția altor bunuri, ale căror prețuri sunt mai mari în raport cu bunul mai ieftin. Mecanismul prețurilor garantează că resursele limitate sunt canalizate către utilizările în care, din punctul de vedere al consumatorului, generează cel mai mare beneficiu.
Un sistem de piață liberă – și aceasta este caracteristica sa principală – este caracterizat de proprietate: mijloacele de producție sunt deținute în proprietate privată. Antreprenorul poate încasa profiturile din activitatea sa și trebuie să suporte costurile a ceea ce face.
Pe o piață liberă, efortul de a păstra proprietatea sau de a obține mai mult îl încurajează, de asemenea, pe antreprenor să își alinieze în mod consecvent producția la dorințele consumatorului. El își folosește mijloacele de producție pentru a produce bunuri care nu răspund nevoilor sale, ci celor ale cumpărătorilor. Prin urmare, el se pune pe sine și proprietatea sa în slujba consumatorului. Iar consumatorii sunt cei care decid dacă antreprenorul va reuși sau nu prin decizia lor de a cumpăra sau nu; numim acest lucru suveranitatea consumatorului.
Problema mediului poate fi, de asemenea, controlată într-un sistem de piețe cu adevărat libere. Dacă ar exista un sistem de piețe libere, toate resursele – cum ar fi terenurile, drumurile, pădurile, lacurile, râurile, mările, oceanele – ar fi deținute în proprietate privată, fie de indivizi, fie de grupuri de oameni. Utilizarea excesivă și risipa resurselor ar fi prevenite, deoarece proprietarii și-ar gestiona proprietatea, adică ar încerca să maximizeze valoarea de capital a resurselor.
Proprietarii care și-ar vedea drepturile de proprietate lezate, de exemplu, de zgomot, aer sau schimbări climatice, ar avea opțiunea de a acționa în instanță pe cel care a greșit. Pentru a face acest lucru, ei ar furniza dovezi ale prejudiciului cauzat de o terță parte, iar judecătorii ar decide asupra plângerii, ar da verdicte, ar stabili despăgubiri sau ar respinge procesul în lipsa unor dovezi suficiente.
O altă caracteristică a sistemului de piață liberă este producția de masă, adică producția de bunuri destinate consumului de către o populație mai largă. Asociată cu aceasta este o tendință spre o îmbunătățire constantă a nivelului mediu de trai al populației largi, adică o îmbunătățire progresivă a situației de trai a majorității populației. S-ar mai putea spune (și s-ar putea ca marxiștii și socialiștii să nu vrea să audă deloc acest lucru): sistemul pieței libere îi deproletarizează pe oamenii obișnuiți, ridicându-i treptat la rangul de clasă de mijloc (adică burghezi).
După cum s-a menționat deja în introducere, un sistem de piață liberă dezvoltă o diviziune a muncii din ce în ce mai mare și mai fin divizată, atât la nivel național, cât și internațional. Deoarece diviziunea muncii este cea care mărește productivitatea muncii, aceasta încurajează oamenii să producă acele bunuri pe care le pot produce la un cost relativ scăzut. Diviziunea muncii nu numai că permite producerea mai multor bunuri cu o forță de muncă dată, dar creează și bunuri care nu ar putea fi produse fără diviziunea muncii. O diviziune permanentă a muncii creează îmbunătățiri de neimaginat în ceea ce privește prosperitatea oamenilor. Sistemul de piețe libere creează o conexiune de partajare a muncii între oamenii din întreaga lume, aducându-i împreună într-o rețea cooperantă și productivă în beneficiul tuturor. În acest sens, piața liberă este un program de pace pentru lume.
Succesul economic al lumii occidentale, cu oferta sa extinsă de bunuri și cu o dezvoltare tehnologică ridicată, se bazează pe sistemul piețelor libere – care nu au fost niciodată cu adevărat complet libere, dar care au făcut posibilă, în limitele restricțiilor existente impuse de state, promovarea prosperității oamenilor: în mod evident, întreprinzătorii aveau încă suficientă libertate pentru a-și extinde producția; semnalele de preț erau suficient de fiabile pentru a conduce investițiile spre succes. Dar realizările fostului sistem de piață liberă (sau ceea ce a mai rămas din el astăzi) sunt din ce în ce mai mult puse sub semnul întrebării, subminate și distruse, în principal din cauza creșterii intervenționismului.
Comentários