Compilații din lucrarea lui Jesús Huerta de Soto care este profesor de economie la Universitatea Rey Juan Carlos, Madrid. (Efectele economice ale pandemiei: o analiză austriacă)
Dincolo de consecințele principale ale perturbărilor, discoordonării, acțiunilor iresponsabile și a lipsei calculului, etatismul (socialismul) vine la pachet cu o multitudine de efecte negative suplimentare, care sunt discutate și în capitolul 3 al cărții mele Socialismul, calculul economic și funcția antreprenorială.
O altă trăsătură a etatismului și a autorităților care îl alcătuiesc este încercarea de a exploata crizele – în acest caz, cea generată de pandemie
– nu numai cu scopul menținerii puterii,
ci (în mod deosebit) de a-și spori puterea
și mai mult, angajându-se în propagandă politică, manipulare și inducere sistematică în eroare a cetățenilor.[11]
(Nu vi se pare cunoscut pentru noi.- nota mea)
Spre exemplu, când a izbucnit pandemia, autoritățile chineze au încercat inițial să escamoteze problema prin urmărirea și hărțuirea medicilor care au tras semnalul de alarmă. Mai târziu, autoritățile au lansat o campanie ostentativă de mușamalizare, lipsă de transparență și raportare a unei rate mai mici a deceselor, care a durat cel puțin până în prezent, de vreme ce la momentul apariției acestui text (ianuarie 2021), la mai bine de un an de la izbucnirea pandemiei, guvernul chinez încă nu a permis Comisiei internaționale constituită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) să intre în țară și să desfășoare o anchetă independentă asupra adevăratei cauze a pandemiei.
În ceea ce privește situația din Spania, lucrările citate atestă multiple minciuni care au fost răspândite în mod deliberat și sistematic sub formă de propagandă politică pentru manipularea și inducerea în eroare a cetățenilor, astfel încât aceștia să nu poată evalua costul real al managementului etatist al pandemiei. Dintre aceste minciuni, aș dori să pomenesc câteva semnificative.
În primul rând, numărul real al deceselor. (Potrivit lui Mikel Buesa, doar 56,4% au fost raportate dintr-un total de aproape 90.000 până în prezent – p. 76.).
În al doilea rând, numărul total de persoane infectate (care, în funcție de stadiul pandemiei, este de cinci sau chiar zece ori mai mare față de numărul cazurilor raportate).
Și, în al treilea rând, datele false, umflate cu 50%, pe care guvernul le-a furnizat în mod deliberat publicației Financial Times la sfârșitul lunii martie 2020, cu privire la numărul de teste PCR administrate (355.000 în loc de 235.000). Aceleași cifre au fost folosite mai târziu de către guvern, pentru a se mândri că Spania a fost una dintre țările cu cele mai multe teste efectuate (vezi, de exemplu, p. 113 din cartea lui Buesa).
Trebuie să avem în vedere faptul că statele în general și guvernele lor în special, întotdeauna vizează îndeplinirea obiectivelor lor într-o manieră extensivă și voluntaristă.
„Voluntaristă”, deoarece se așteaptă să își îndeplinească scopurile propuse prin simpla voință coercitivă sub formă de comenzi și reglementări.
„Extensivă”, deoarece realizarea obiectivelor urmărite este evaluată doar în funcție de parametrii cei mai ușor de măsurat – în acest caz, numărul deceselor, care, în mod curios, a fost subestimat cu aproape jumătate în statistica oficială, așa cum am văzut.
Iar în privința coruperii legii și a justiției, un alt efect colateral tipic al socialismului
Buesa documentează în detaliu abuzul de putere și utilizarea incorectă și neconstituțională a stării de alertă, atunci când acțiunea adecvată ar fi fost declararea stării de urgență cu toate măsurile de precauție prevăzute de constituție împotriva controlului guvernamental. Astfel, atât „domnia legii”, cât și conținutul fundamental al constituției au fost ignorate (Buesa, pp. 96-108 și 122).
Merită menționat în mod special întreg corul oamenilor de știință, al „experților” și intelectualilor care sunt dependenți de stat și complici ai acestuia. Aceștia depind de establishmentul politic și cariera le este dedicată fundamentării așa zis științifice a fiecărei decizii a acestuia.
În acest fel, ei folosesc aureola științei pentru a dezarma societatea civilă și a o face neputincioasă.
“De fapt, „ingineria socială” sau socialismul științific este una dintre cele mai reprezentative și perverse manifestări ale etatismului, întrucât, pe de o parte, își propune să justifice ideea că experții, datorită nivelului lor presupus înalt de pregătire și cunoștințe, sunt îndreptățiți să ne conducă viața; și, pe de altă parte, își propune să blocheze orice obiecție sau opoziție prin simpla menționare a așa-zisului caracter științific al deciziilor luate.”
Pe scurt, guvernele ne fac să credem că, în virtutea presupusei cunoașteri mai mari și a superiorității intelectuale a consilierilor lor științifici în raport cu cetățenii obișnuiți, acestea au dreptul să modeleze societatea după bunul lor plac prin dispoziții coercitive.
Altundeva, am scris despre litania erorilor declanșate de această „beție a puterii”, care este alimentată de infatuarea fatală a „experților” și a tehnicienilor.
Comentários