Din Allan Bloom - CRIZA SPIRITULUI AMERICAN
“Dar astăzi toată literatura pare sexistă. Muzele nu le-au cântat niciodată poeților despre femeile emancipate. E acelaşi vechi chanson de la Biblie și Homer până la Joyce şi Proust.
Și este un fapt deosebit de grav pentru literatură, fiindcă iubirea e tot ce mai rămăsese din clasici după epurarea politicii din universități, și cea care-i mai atrăgea pe studenţi să citească.
Aceste cărți făceau apel la eros, în vreme ce-l educau. Aşa că activismul a fost direcționat împotriva conținutului cărtilor. Ultima traducere a textului biblic - sponsorizată de Consiliul Național al Bisericilor lui Cristos - elimină referințele de gen la Dumnezeu, astfel încât generațiile viitoare
nu vor trebui să se confrunte cu faptul că Dumnezeu era odinioară sexist. Dar această tehnică nu are decât o aplicabilitate limitată. O altă tactică este epurarea autorilor celor mai jignitori – de pildă Rousseau - din educația tineretului sau includerea unor reacţii feministe în cursurile universitare, atrăgând atenția asupra prejudecăților distorsionante și folosind cărțile doar ca o dovadă a neînțelegerii naturii fe minine și a istoriei nedreptăților faţă de ea. Mai mult, marile personaje feminine pot fi folosite drept exemple ale diverselor moduri în care femeile au înfruntat sclavia rolului lor sexual.
Dar niciodată, niciodată un student nu trebuie să se simtă atras de acel stil vechi de viață și să și-l ia drept model. Totuși, efortul e în zadar. Studenții nu pot să-și imagineze că literatura veche i-ar putea învăța despre relaţiile pe care vor să le aibă sau pe care vor primi permisiunea să le aibă. Aşa că sunt indiferenți.”
