Mergând pe urmele a ceea ce am învățat din a doua întrebare, am început să pun o a treia: Cine crezi că întruchipează răul? Răspunsul vine imediat: Hitler. (Stalin e rareori menționat.) și după el, cine? Până acum câțiva ani, unii studenți spuneau Nixon, dar între timp a fost uitat și totodată reabilitat. Aici se oprește totul. N-au nici o idee despre rău; se îndoiesc de existenţa lui. Hitler e și el doar o abstracțiune, un element care umple o categorie goală. Deși trăiesc într-o lume în care sunt săvârşite cele mai cumplite fapte și văd crima brutală pe stradă, se uită în altă parte. Își închipuie poate că faptele rele sunt săvârșite de persoane care, dacă ar
beneficia de terapia adecvată, nu le-ar repeta – că există fapte rele, nu oameni răi. În comedia asta nu există Inferno. Astfel, perspectiva cea mai obișnuită a studentului e lipsită de conștiința adâncurilor, ca și de a înălțimilor, fiind deci lipsită de gravitate.
ALLAN BLOOM
Criza spiritului american