Civilizația ne-a adus, după câte se pare, în punctul de plecare, înapoi la starea de natură despre care ne vorbeau Părinții Fondatori ai gândirii moderne. Dar acum ea nu mai e prezentă în retorică, ci în realitate. Cei care ne-au predicat pentru prima oară despre starea de natură o propuneau ca pe o ipoteză.
Eliberați de toate atașamentele convenționale față de religie, țară și familie pe care le aveau, cum puteau oamenii să trăiască și să reconstruiască liberi acele atașamente? Era un experiment menit să-i facă pe oameni să recunoască lucrurile de care le pasă cu adevărat, angajându-şi loialitățile pe baza
acestei griji.
Dar un tânăr de azi - ca să exagerăm puţin - începe de fapt de novo, fără datele sau imperativele pe care le-ar fi avut până mai ieri. Țara lui îi cere foarte puțin și îi oferă din plin, religia reprezintă pentru el o chestiune de alegere absolut liberă – iată ceva cu adevărat proaspăt! –, la fel relațiile lui sexuale. El poate alege acum, dar își dă seama că nu mai are o rațiune suficientă ca să aleagă și care să fie mai mult decât un capriciu, care să fie imperativă.
Reconstrucţia se dovedește imposibilă.
Allan Bloom - Criza spiritului american