În toate speciile, cu excepția omului, când un animal ajunge la pubertate e tot ce va fi vreodată. Această etapă reprezintă scopul evident către care e direcționată întreaga sa creștere și învățare. Activitatea animalului este reproducerea. El trăiește pe acest platou până când începe decăderea.
Numai la om pubertatea e abia începutul. Partea mai mare și mai interesantă a învățării sale morale şi intelectuale vine mai apoi, iar la omul civilizat e încorporată în dorinţa sa erotică. Gusturile și, aşadar, alegerile sale sunt determinate în timpul acestei „educații sentimentale“. E ca și cum învă-
țarea sa ar fi de dragul sexualității. Și invers, o mare parte energia necesară pentru acea învățare vine din sexualitatea sa.
Nimeni nu-i consideră adulți pe copiii ajunşi la pubertate. Simțim că e un drum lung până la maturitate, stare în care sunt capabili să aibă grijă de ei înșiși și să fie adevărați părinți. Acest drum este partea serioasă a educației, în care sexualitatea animală devine sexualitate umană, în care instinctul cedează în om în fața alegerii legate de adevăr, bine și frumos. Pubertatea nu-i oferă omului - așa cum se întâmplă în cazul altor animale - tot ce-i trebuie ca să-i lase în urmă pe cei asemenea lui. Asta înseamnă că partea animalică a sexualității lui este împletită în cel mai complex mod cu posibilitățile superioare ale sufletului său, care trebuie să inspire dorințelor perspectiva sa, și că partea cea mai delicată a educației este să le ţină pe cele două în armonie.
Allan Bloom - criza spiritului american