Poate că tinerii nu spun „Te iubesc“ fiindcă sunt onești. Nu simt dragostea - sunt prea obişnuiţi cu sexul ca să-l confunde cu dragostea, sunt prea preocupați de propria lor soartă ca să fie victimizați de nebuneasca uitare de sine pe care o implică dragostea, ultimul fanatism autentic. Apoi, există o lipsă de apetenţă pentru fatalul bagaj istoric al dragostei – rolurile sexuale, transformarea femeilor în posesiuni și obiecte, fără urmă de respect pentru autodeterminarea lor.
Tinerii de astăzi se tem să se angajeze, și fapt e că dragostea este un angajament, ba chiar mult mai mult decât atât. Angajamentul este un cuvânt inventat în modernitatea noastră abstractă pentru a semnala absenţa oricărui motiv real alsufletului de a se dedica moral. Angajamentul este gratuit, nemotivat, fiindcă pasiunile reale sunt josnice și egoiste. Poți fi atras sexual, dar asta nu oferă, cred oamenii, suficiente motive pentru grija adevărată și durabilă faţă de altcineva.
Tinerii – și nu numai ei – studiază și practică un eros infirm, care nu-și mai poate lua zborul și care nu conține în interiorul său dorul de eternitate și încercarea de a ghici legătura cuiva cu ființa. Ei sunt nişte kantieni practici: tot ceea ce e pătat de dorință trupească sau plăcere nu poate fi moral. Totuși, nu au descoperit moralitatea pură. Ea rămâne o categorie goală, utilizată pentru a discredita toate înclinaţiile substanțiale care erau odinioară moralizatoare.
Allan Bloom - Criza spiritului american