În al treilea rând, concentrarea democratică asupra utilului, asupra soluției a ceea ce e considerat în general de populație ca fiind problemele cele mai presante, face ca distanţa teoretică să pară nu doar inutilă, ci și imorală. Când există sărăcie, boală, război, cine poate pretinde dreptul să lenevească în grădinile epicureice, punând întrebări la care s-a răspuns deja și păstrând o distanță atunci când se cere un angajament? Atitudinea „de amorul artei“ e străină spiritului democratic modern, în special în chestiunile intelectuale. “Democrația modernă este foarte înclinată spre STÂNGA deoarece la stânga egaliatrismul este la mare preț. Uneori atât de mult încât aprare dictatura minorității. Utilitarismul este un fel de frate a materialismului și de aceea stânga este materialistă și utilaristă.
Elitismul este un preferat al DREAPTEI și iubește spiritualitatea și distanțarea teoretică (totul este bine până să nu se rupe de reperele morale).”
De câte ori scârţâie ceva, oamenii democratici devotați gândirii au o criză de conștiință, trebuie să găsească o cale de a-și interpreta strădaniile potrivit standardului utilității, sau tind altminteri să le abandoneze ori să le deformeze.
”Un exemplu al acestui tip de comportament l-a avut însuși intelectualul de stânga Marx. În afară de conflictul intern generat de afiliera lui de stânga și activitatea lui intelectuală care era una teoretică și din păcate cu rădăcini de drepta, mai suferea de o afecțiune cu implicații psihologice deosebite. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17986303/“
Această tendinţă este accentuată de faptul că în societatea egalitară nimeni practic nu are cu adevărat o părere prea bună despre el însuși, nici nu a fost crescut în spiritul unui drept special și al disprețului mândru față de simpla necesitate.
Allan Bloom - Criza spiritului american
notele în albastru sunt ale mele