Un profesor universitar de arte liberale nu poate să nu abordeze handicapurile speciale, o ușoară deformare a spiritului, din studenții, tot mai numeroși, ai căror părinți au divorțat. Nu am nici cel mai mic dubiu că se descurcă la fel de bine ca și ceilalți în tot felul de subiecte specializate, dar consider că nu sunt la fel de deschiși spre studierea serioasă a filozofiei și literaturii ca alți studenţi. Bănuiesc că se întâmplă astfel fiindcă sunt mai putin dornici să cerceteze înțelesul vieților lor sau să riște tulburarea opiniilor preconcepute.
Pentru a trăi cu haosul experienţei lor, ei tind să aibă niște cadre rigide cu privire la ce e bine și ce e rău și în legătură cu felul în care trebuie să trăiască. Sunt plini de platitudini disperate despre autodeterminare, respectul față de drepturile și deciziile altor persoane, nevoia de a formula propriile valori și angajamente individuale etc. Toate acestea sunt o pojghiță subțire peste nesfârșitele mări de furie, îndoială și teamă.
Tinerii sunt de obicei capabili să-și abandoneze credințele pentru o idee excitantă. Au puțin de pierdut. Deși asta nu e chiar filozofie, fiindcă nu sunt conştienţi cât de mari sunt mizele, în această perioadă a vieţii lor pot experimenta neconvenționalul, dobândind credințe mai adânci și o oarecare învăţătură care le însoțește. Dar copiii părinților divorțați sunt adeseori lipsiţi de această îndrăzneală intelectuală,pentru că le lipsește încrederea naturală, tinerească în viitor.
Teama de izolare și de ataşare, deopotrivă, le umbrește perspectivele. O mare parte a entuziasmului lor a fost distrusă și înlocuită de autoprotecție. În mod similar, încrederea lor deschisă în prietenie, ca parte a nou-descoperitei căutări a binelui, este întru câtva stânjenită. Erosul glauconian al descoperirii naturii a fost mai afectat în ei decât în majoritatea celorlalți. Asemenea studenţi pot face din deriva lor în cosmos tema lor de reflecție și de studiu. Dar e o afacere sumbră și periculoasă și, mai mult decât orice alți studenţi pe care i-am cunoscut, stârnesc compasiunea.
Sunt cu adevărat niște victime.
Allan Bloom - Criza spiritului american