Ce s-a ales din industria parfumurilor de altă dată
Erau vremuri în care românii se îmbrăcau la fel, munceau la fel şi se distrau la fel. Partidul era în tot şi în toate şi România purta uniformă. Tot Partidul Comunist s-a gândit că poporul muncitor ar trebui să scape de "izul" burghezo-moşieresc şi a decis ca toată lumea să miroasă la fel. Importurile de cosmetice şi parfumuri străine a fost oprit şi aşa a "înflorit" o nouă ramură industrială.
Din întreg circuitul de producţie dezvoltat în anii 60 nu au mai rămas decât poveştile și câteva sticluţe de parfum pe care pasionaţii le păstrează ca pe nişte obiecte de preţ.
Octavian Coifan este unul dintre parfumierii celebri ai lumii. Faptul că s-a născut în Romania, țara în care aceasta ocupaţie nici măcar nu mai există în nomenclatorul de meserii, nu l-a împiedicat să-şi urmeze visul.
Pentru a ajunge un artist desăvârşit al miresmelor, Coifan a studiat chimia şi farmacia şi a luat lecţii de la marii parfumieri parizieni. Anul acesta a făcut parte din juriul ce a acordat premiile Fifi, echivalentul Oscarurilor în industria parfumeriei.
Aromele trecutului au dispărut, mireasma s-a globalizat şi ofertele de pe piaţă sunt extrem de variate. Din ce am avut odată, românesc, au mai rămas nuanţe stinse, în sticluţe vechi de Miss Miraj, Otilia, Jubileu sau București.
Fabrica Miraj a fost încercarea noastră, de voie-de nevoie, de a crea un brand naţional în materie de parfumuri.
În perioada comunistă, româncele se parfumau cu produse de la fabrica Miraj şi visau la Chanel numărul 5. Specialiştii de astăzi consideră că formulele de parfum autohtone nu erau cu nimic mai prejos decât parfumurile din Vest. Dar ne lipseau ambalajele atrăgătoare şi marketing-ul pe măsură. La fabrica Miraj se produceau peste 170 de parfumuri, ape de colonie si de toaletă.
În cei 40 de ani cât a funcţionat, fabrica din Bucureşti a creat cultura olfactivă a unei epoci. Octavian Coifan este convins că preferinţele impuse generaţiei din comunism s-au transmis până în prezent.În afară de amintirea vagă, nu a mai rămas mare lucru din munca unor oameni care ştiau să facă parfumuri.
Doamna Rozalia Speteanu şi-a petrecut zeci de ani în laboratoarele şi halele fabricii Miraj din Bucureşti. Ducea în spate întreaga responsabilitate a parfumurilor româneşti, de la crearea aromelor, la distribuţie şi export. După 1989, a fost înlăturată din fabrica pe care a ridicat-o de la zero.
În vremurile de glorie, la fabrica Miraj lucrau în jur de 800 de muncitori şi, anual, se fabricau 27 de milioane de produse. Româncele erau destul de pretenţioase, aşa că angajaţii învăţau secrete de la nume consacrate, care stabileau tendinţele pe piaţă. Şi aduceau în ţară un strop de Occident.
În ciuda ambalajelor deloc atractive, produsele cosmetice româneşti erau căutate pe pieţele din afară, fie că era vorba de creme de faţă sau de parfumuri. Unii cumpărau vrac din fabrică, ambalau în propriile recipiente şi vindeau marfa românească mult mai scump.
O siglă pe un gard şi o hală mică. Atât a mai rămas astăzi din fabrica Miraj. Peste toată munca doamnei Rozaliei Speteanu s-a ridicat un supermarket. De ani buni, aceasta refuză să treacă prin locul care i-a fost serviciu timp de 40 de ani. Încă nu-i vine să creadă că totul s-a distrus.
„A fost vândută prin metoda MEBO, şi toate acţiunile, deşi era o lege care îngrădea ca dreptul sau numărul acţiunilor pe care putea să le aibă conducerea fabricii de la timpul respectiv, până la urmă toate acţiunile au ajuns în mâna fostei directoare. Acolo erau banii şi ai mei şi ai tuturor. Nu erau banii unei persoane care a devenit proprietara acestui bun colectiv”, a explicat Rozalia Speteanu.
Fosta directoare este actualul ministru al Mediului, Rovana Plumb. Conform CV-ului, a fost inginer stagiar la Miraj în anii 1984-1985, apoi şef de compartiment organizare până în 1992 şi director comercial până în anul 1994. În 1998, fabrica Miraj a devenit SC. Gerovital Cosmetics SA, iar preşedinte - tot Rovana Plumb. În 2010, firma a intrat în faliment.
Rovana Plumb a refuzat să facă orice declaraţie despre activitatea sa la fabrica Miraj.Dovada că Mirajul avea potenţial şi s-ar fi putut adapta vremurilor moderne o reprezintă o altă fabrică de cosmetice, născută în comunism, Farmec de la Cluj. Aici se produceau cu precădere deodorante, detergenti, creme de faţă.
Un director interesat să ducă mai departe afacerea a investit şi a retehnologizat fabrica pentru a face faţă în capitalism. Astăzi la Farmec lucrează 600 de angajaţi, se pune accentul pe cercetare şi pe ambalaje atrăgătoare. Dar există produse al căror succes a fost asigurat tocmai de legătura puternică cu trecutul. În prezent, firma 100% românească exportă produse în 50 de ţări şi are, în anii de criză, o creştere a profitului de 10 procente.
Nu este simplu să te menţii pe o piaţă plină de produse străine, care mai de care mai atrăgătoare. Astăzi românii pot alege orice parfum vor. În magazinele din marile orase sunt vândute sute de parfumuri de la case celebre. Importăm branduri la care altădată doar puteam visa: Chanel, Guerlain, Dior. Şi suntem atraşi de parfumuri promovate de vedete internaţionale. În an de criză, piaţa locală a produselor cosmetice şi de parfumerie de lux s-a ridicat la aproape 70 de milioane de euro.
Parfumeria de lux - ediţii limitate, parfumuri de autor, sticluţe de cristal rar
Nu oricine îşi permite să cumpere un parfum care costă de la câteva sute de lei la câteva sute de euro, dar românii au învăţat că obrazul subţire cu cheltuială se ţine. De câţiva ani, a apărut o nouă nişă de succes, pentru cei care nu se mai mulţumesc cu pafumurile de firmă, ci caută miresme unice.
Parfumurile premiate de specialiştii în domeniu sunt şi ele la mare căutare. Parfumul anului la premiile Fifi, unde a jurizat şi românul Octavian Coifan, a ajuns în magazinele româneşti.
Parfumeria de lux înseamnă ediţii limitate, parfumuri de autor, sticluţe de cristal rar, împodobite cu pietre preţioase sau din ingrediente sofisticate, iar clienţii români au devenit adevăraţi cunoscători, chiar dacă preţurile unora ajung la sume ameţitoare de mii de euro.
Val Iacob este art director la o firmă ce importă parfumuri de lux din anul 2006. A intrat pe piaţa românească cu două parfumuri de nişă, iar reacţia a fost peste aşteptări. În 2013, portofoliul firmei numără 35 de branduri de lux, mai ales franţuzeşti. Din pasiunea pentru arome rare şi design, Val a adunat o colecţie impresionantă de sticluţe de parfum.
Pentru orice iubitor de parfumuri, perioada interbelică este apogeul creaţiei în materie de mirosuri. Atunci au fost elaborate trei miresme a căror imagine a fost Regina Maria.
„Parfumurile se numesc Le Parfume ideale, care a a fost făcut în 1896, un alt parfum extraordinar care a împlinit în 2012 100 de ani se numeşte Quelques fleurs, iar cel de-al treilea a avut o istorie destul de scurtă, de doar 20 de ani. A fost creat în 1918 şi se numeşte Mon Budoir. Este considerat ca fiind parfumul reginei Maria, dar, odată cu moartea reginei, acest parfum a fost retras în 1938 de către Casa Ubigand ca semn de respect şi omagiu adus Reginei”, a explicat Val Iacob.
Printre sticluţele sofisticate din cristal, cu aparenţă de bijuterii rare, se disting câteva vitrine ce adăpostesc istoria parfumeriei româneşti. Peste 200 de recipiente recreează, vizual şi olfactiv, trecutul.
Vechile branduri româneşti rămân o amintire, un miraj sau, cel mult, curiozităţi în colecţiile personale ale unor pasionaţi. Ele vorbesc mai degrabă despre restricţiile de altădată, despre uniformizare şi control. După 89, romanii au inspirat o mireasmă nouă: libertatea. Din mirosul de lăcrămioare, violete și trandafir n-a mai rămas însă nimic.
