Povestea celor 340 de copii care au murit in perioada comunista in "Orfelinatul Groazei" din Siret
A existat un ordin al Partidului Comunist Roman de a duce zeci de copii care sufereau de probleme neuropsihice pe un camp, unde sa fie lasati sa moara fara a fi inregistrati sau este doar o legenda? De ce rata mortalitatii infantile din spitalul-orfelinat din Siret era mai ridicata iarna?
Acestea sunt intrebarile la care trebuie sa raspunda Parchetul General. Asta dupa ce Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) a depus un denunt cu privire la savarsirea infractiunii de tratamente neomenoase aplicate in timpul regimului comunist copiilor aflati in Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret.
Ceausescu si pronatalitatea
Denuntul face referire la perioada 1 ianuarie 1980 - 22 decembrie 1989, in care au murit 340 de minori. Drama din orfelinat are legatura cu modul in care Nicolae Ceausescu a initiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste.
"Cresterea fortata a populatiei, strict cantitativa, fara respectul fata de om si fara asigurarea tuturor conditiilor decente de viata, a avut printre consecinte cresterea mortalitatii materne si infantile, cresterea fara precedent a numarului de copii nascuti cu malformatii congenitale grave, cu afectiuni fizice si psihice, cu diverse boli mostenite sau dobandite dupa nastere, mii de copii ajungand orfani si un numar impresionant fiind abandonati", arata IICCMER.
Rate crescute de mortalitate
Minorii ce necesitau protectie din partea statului erau impartiti in trei categorii:
"recuperabili",
"partial-recuperabili"
si "nerecuperabili".
Pentru ideologia comunista, doar omul sanatos intra in discutie, "rebuturile" fiind ascunse si, la limita, evacuate.
In urma analizei actelor de deces si a certificatelor constatatoare de moarte, efectuata de expertii IICCMER si de o echipa de specialisti in medicina legala, s-a constatat ca, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate in cazul unor patologii usor de prevenit sau de diagnosticat precoce si de tratat corespunzator, iar, pe de alta parte, au existat cauze de moarte care sustin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existenta unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din spital.
Legenda: A venit un ordin de la PCR
Specialistii IICCMER acuza ca in randul personalului care a lucrat la Siret in aceasta perioada circula legenda unui ordin venit de la conducerea Partidului Comunist privind eliberarea rapida a spitalului de o mare parte a acelor internati, ordin executat rapid la finele lunii noiembrie 1983.
Registrul spitalului consemneaza transferul a peste 750 de copii in numai cateva zile de la finele lunii noiembrie 1983. Fostii angajati sustin ca o mare parte dintre copii, in special cei cu parinti necunoscuti, nu au ajuns la destinatiile de transfer, fiind izolati pe un camp si lasati sa moara fara a fi inregistrati.
"Documentele pe care le detinem nu au putut confirma aceasta ipoteza socanta, iar investigatiile vor continua pentru a putea determina traseul fiecarui copil transferat in acea perioada", arata IICCMER.
1.500 de copii au murit in perioada 1956-2001
"Spitalul de copii neuropsihici Siret", numit sugestiv in limbajul localnicilor Orfelinatul Groazei, a fost infiintat in 1956, prin ordin al ministrului Sanatatii, fiind printre primele unitati medicale din Romania comunista dedicate afectiunilor neurologice infantile.
In perioada 1956 - 2001, au fost internati la Siret 8.586 de copii, dintre acestia pierzandu-si viata nu mai putin de 1.500. Din ratiuni de timp si resurse umane limitate, IICCMER a ales pentru inceput perioada anilor '80.
Pentru perioada 1 ianuarie 1980 - 22 decembrie 1989, s-au inregistrat 340 de decese, cu un maxim in anul 1981 de 81 de copii decedati, in timp ce in 1991, in noile conditii create prin implicarea unor organizatii filantropice, registrele de stare civila consemneaza doar 2 decese.
Iarna erau cele mai multe decese
Potrivit statisticilor, numarul declarat al deceselor scade considerabil incepand cu anii 1983 si 1984 (numai 12 decese in 1984), ca urmare a transferului masiv de copii catre alte unitati din tara. Registrul spitalului consemneaza transferul a peste 750 de copii in numai cateva zile de la finele lunii noiembrie 1983.
Majoritatea deceselor aveau loc in lunile de iarna, cauzele acestora fiind, intr-o proportie covarsitoare, afectiunile pulmonare, urmate de epilepsii, afectiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale etc.
Pe grupe de varsta, cele mai multe decese au fost consemnate in dreptul grupei 1-4 ani (mai mult de jumatate), urmate de grupele 5-10 ani, 11-18 ani si peste 18 ani.
O analiza asupra locului de provenienta al copiilor decedati demonstreaza faptul ca o mare parte a acestora proveneau din localitati din judetul Suceava sau judete invecinate, dar si din zone mai indepartate precum Bucuresti, Bihor, Timis, Dambovita, Constanta etc.
Decese si in alte orfelinate
IICCMER a depus si anul trecut un denunt referitor la savarsirea infractiunii de tratamente neomenoase aplicate in timpul regimului comunist copiilor aflati in caminele spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid si Pastraveni, respectiv in Caminul pentru minori deficienti nerecuperabili din Sighetu Marmatiei.
Conform informatiilor primite de IICCMER, aspectele sesizate sunt cercetate de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar urmarirea penala a fost inceputa in rem, cu privire la fapta.
Orfelinatul, amenajat intr-o cazarma
Localizat in partea de nord a Romaniei, intr-o localitate de frontiera, Spitalul de copii neuropsihici Siret a fost infiintat in 1956 prin ordin al ministrului Sanatatii, fiind, alaturi de cele de la Lugoj, Paclisa si Raul Vadului, printre primele unitati medicale din Romania, dedicate afectiunilor neurologice ale copilului.
Cladirea principala a spitalului a fost amenajata intr-o fosta cazarma militara datand din perioada administratiei austro-ungare, in care, incepand cu anul 1952 si pana in 1956, au fost adapostiti copii coreeni refugiati.
Initial, unitatea a functionat sub denumirea de Camin spital pentru copii neuropsihici cronici, avand o capacitate de 400 de locuri si o schema de personal de 57 de posturi. Un an mai tarziu, prin comasarea cu Casa Copilului Siret, capacitarea unitatii creste la 600 de locuri si 183 de salariati, iar din 1960 la 287 persoane angajate.
Debutul politicii pronataliste a regimului Ceausescu si cresterea impresionanta a numarului de copii cu probleme neuropsihice au facut necesara extinderea capacitatii la 1.200 de paturi dupa 1966 si la 1.310 dupa 1973.
Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret a functionat ca unitate de interes republican, aflata in subordinea Ministerului Sanatatii si era condus de un medic director, numit prin ordin de ministru.
Pana in 1991 spitalul a fost administrat de noua medici directori, ultimul dintre ei aflandu-se la conducere nu mai putin de 24 de ani.