În anul 1925 Laboratorul de Optică și Acustică al Universitatii din București a reușit în premieră să transmită (pe distanțe scurte) mici desene artistice. În 1928 inginerul George Cristescu pune la punct un sistem mecanic de televiziune, reușind de asemenea să difuzeze imagini la distanță.
La 30 octombrie 1937 inginerul Cristian Musceleanu a prezentat publicului românesc un post de televiziune cu disc Nipkow, la Politehnica din București. În luna noiembrie a aceluiași an el face o demonstrație la Ateneul Român, cu ajutorul unei camere de luat vederi cu o rezoluție de 45 de linii, pe lungimea de undă de 80 de metri. Receptorul avea diagonala ecranului de 7 cm iar emițătorul o putere de 200 de wați.
Anul următor firma Philips a adus în România o stație de emisie integral electronică, cu o cameră cu o rezoluție de 405 linii. Receptorul era prevăzut cu un tub catodic. În 1939 firma Telefunken și-a prezentat la București noul său sistem de televiziune prin cablu. Războiul și apoi venirea comuniștilor la putere curmă pentru câțiva ani evoluția televiziunii în România.
La 21 august 1955 la ora 20.00 începeau transmisiunile experimentale regulate de filme și cronici de actualități făcute de o echipa condusă de inginerul Alexandru Spătaru. Astfel, de la Poșta Vitan din București pleacă primele imagini grație unui emițător de numai 400 W și a unei instalații de telecinema, construite prin forțe proprii de către inginerii români. Emisiunile se derulau la început doar sâmbăta, ca mai apoi să fie extinse și în cursul săptămânii, concomitent mărindu-se și puterea emițătorului.
Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 - 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada Molière Nr. 2. Montajul regiei de emisie, al antenei și al emițătorului cu o putere de 15 KW pentru imagine și 7,5 KW pentru sunet pe Casa Scânteii s-au încheiat la 14 decembrie 1956 [1].
Amenajarea studiourilor nu era gata, încăperile nu erau încă tencuite, ferestrele nu erau montate, dar cum trebuia respectat planul cincinal care prevedea ca televiziunea să funcționeze în anul 1956, emisia a fost pornită pentru o noapte.
Transmisia era recepționată pe atunci numai în București, pe câteva sute de televizoare, importate din URSS pentru personalitățile momentului.
Aproape întreg programul era înregistrat pe film de 35 de milimetri. După un reportaj realizat de Alexandru Stark a urmat filmul „O noapte furtunoasă” și salutul lui Petru Groza, pe atunci președintele Marii Adunări Naționale, cu prilejul Anului Nou.
După emisiunea inaugurală, programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni, pentru ca să se termine amenajarea studioului de crainic și primele instalații. Până prin octombrie 1957 transmisiunile erau sporadice, întreg programul fiind mai degrabă unul experimental. Tehnicienii nu erau încă familiarizați cu aparatura, defecțiunile fiind destul de dese. De altfel, la vremea aceea nici telespectatorii nu erau prea numeroși.
Întreaga aparatură folosită la început în Televiziunea Română era rusească. Fusese produsă de Institutul de Inginerie din Leningrad. O echipă rusească a venit la București în august 1956, pentru a participa la montarea echipamentelor și la instruirea personalului tehnic.
Tot echipamentul funcționa cu lămpi electronice. Rușii susțineau, la vremea respectivă, că tranzistoarele, nou apărute, puteau fi folosite doar la instalațiile militare.
Televiziunea a funcționat în Floreasca până în anul 1968, când s-a mutat în actualul sediu din Calea Dorobanților.
Un al doilea canal a apărut în 1968. Emisia sa a fost suspendată în 1985 și repornită după căderea regimului comunist.
În 1985, programul TVR a fost limitat la doar 2 ore pe zi, emisiunile fiind în cea mai mare parte dedicate cultului personalității lui Nicolae și Elenei Ceaușescu. Ulterior programul s-a mai mărit cu o oră.
Decembrie 1989 a fost un punct important în istoria neagră a TVR. Evenimentele au fost transmise în direct. Demonstranții au ocupat clădirea TVR la miezul zilei de 22 decembrie și au anunțat fuga lui Ceaușescu. TVR și-a schimbat imediat numele în „Televiziunea Română Liberă” (TVRL). Instituția a căzut însă în mâna unor „manipulatori profesioniști” care, în mod deliberat, au creat panică, difuzând informații false, ce au dus la moartea a sute de persoane nevinovate.
După aceasta, instituția a rămas un instrument de propagandă în mâinile nou-născutului Front al Salvării Naționale (FSN), format în principal din comuniști reformați. FSN a folosit TVRL, pe departe cea mai penetrantă sursă de informații de la acel moment în România, pentru a discredita protestatarii care cereau un guvern fără comuniști, denumindu-i „fasciști”. Protestul societății civile a culminat prin evenimentele din iunie 1990 din centrul municipiului București, înăbușite de minerii din Valea Jiului, chemați de președintele Ion Iliescu.
După încheierea protestelor, Iliescu a apărut la televizor împreună cu minerii pe care îi felicita pentru „restaurarea legii și ordinii”. La scurt timp după protestele societății civile, TVRL a renunțat la adjectivul „Liberă” în numele său și a revenit la vechea denumire, TVR.
Iată, pe scurt, perioadele importante din activitatea TVR până în 1989:
pionieratul, între anii 1955 - 1963
perioada de relativă libertate editorială, între anii 1964 - 1970
dezvoltarea în noul sediu, premergătoare cultului personalității ceaușiste 1971 - 1977
perioada post-cutremur, cea a constrângerilor bugetare: 1978 - 1981
decadența și perioada neagră dintre anii 1982 - 1989
Cronologie[modificare | modificare sursă]
1937: La 30 octombrie are loc prima demonstrație de televiziune din România, în cadru particular.
1953: Inginerul Alexandru Spătaru construiește primul emițător de televiziune din România.
1955: După numeroase teste, la 21 august la ora 20.00, încep emisiunile experimentale regulate ale Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor, sub sigla „Studioul Experimental de Televiziune - București”.
1956: La 14 decembrie e terminat montajul antenei și emițătorului de 15 KW imagine / 7,5 KW sunet (canalul 2 FIF/VHF), pe Casa Scânteii. Regia de emisie este și ea gata.
1956: La 31 decembrie, este inaugurată, oficial, Televiziunea Română, în strada Moliere nr. 2
1957: În februarie este adus din URSS primul car de reportaj al TVR, cu trei camere, instalat pe două autobuze. Este realizată astfel prima transmisiune exterioară în direct, cu ocazia recitalului dat de Yves Montand la Sala Sporturilor din Floreasca.
1957: La 5 mai are loc prima transmisie sportivă în direct, cu meciul de rugby Anglia-România
1957: La 1 iunie a fost transmisă prima emisiune pentru copii, de la Teatrul Țăndărică
1957: Începând cu 1 iulie, Televiziunea emite patru zile pe săptămână, iar din octombrie, cinci: luni, marți, joi, sâmbătă și duminică.
1958: Principalele evenimente interne și internaționale sunt prezentate într-o emisiune intitulată „Informațiile după-amiezii”, devenită la 20 martie „Jurnalul Televiziunii”
1958: În septembrie sunt transmise toate manifestările din cadrul Festivalului George Enescu. Brașovul este al doilea oraș acoperit de semnalul TV din București. Crearea unui laborator de developare film de 16 mm creează condițiile producției de actualități televizate.
1959: În martie debutează „Emisiunea pentru Sate” - actuala „Viața satului”, cea mai longevivă emisiune de la TVR. Iașiul devine al treilea oraș deservit cu semnal TV.
1959: La 3 mai se achiziționează prima mașină de copiat peliculă negativ-pozitiv.
1959: La 23 mai are loc prima transmisie a unei piese de teatru.
1960: Se achiziționează un al doilea car de reportaj; la 24 martie apare emisiunea „Actualitatea internațională”.
1961: Programele TVR sunt difuzate șase zile din șapte și au o durată de circa 3 - 4 ore, cu excepția duminicii când durata e dublă, existând și un program matinal.
1961: Se înființează primul studio de sincronizare și montaj, ceea ce duce la diversificarea producției proprii (documentare, divertisment). Emisiunile filmate sunt însă arhivate și depozitate la întâmplare, în diferite încăperi, în condiții improprii de păstrare.
1962: Se achiziționează încă două care de reportaj.
1962: Este inaugurată la Topolog, în Munții Măcinului, o puternică stație de 10 KW pentru Dobrogea, pe canalul 11.
1963: Televiziunea este conectată la rețeaua Euroviziunii și Interviziunii. Încep astfel schimburile de programe.
1963: Pe dealul Feleacului la Cluj este instalată o stație TV de 4 KW pe canalul 11.
1964: Oradea se dotează și ea cu un puternic emițător de 10 KW pe canalul 3.
1965: Televiziunea acoperă 40 % din teritoriu și are 500 de mii de abonați. Apare Teleenciclopedia, cea mai longevivă emisiune culturală a TVR, prima ediție fiind difuzată la 22 mai, la ora 20. Emițătorul rusesc de pe Casa Scânteii trece în rezervă și este înlocuit cu unul modern, elvețian.
1966: Începând de la 6 februarie, „Jurnalul” Televiziunii se redenumește „Telejurnal” și e transmis într-o ediție de seară și una de noapte.
1966: Începând cu 1 iulie, emisiunile, difuzate de șase ori pe săptămână, încep la ora 18.00 și se termină spre orele 23.00 - 23:30. Duminica se difuzează, în plus, un program matinal.
1967: Miercuri 8 noiembrie este difuzat primul film sub genericul „Telecinemateca”. La finele acestui an se pun în funcțiune puternicele emițătoare de pe Coștila, pe canalul 6, și de pe vârful Cerbu, pentru Oltenia, pe canalul 8. Ambele au o putere de câte 20 KW. La 1 mai 2018 acestea își încheie misiunea de peste 50 de ani de foc continuu, lăsând loc televiziunii digitale terestre.
1968: Televiziunea se mută în noul centru din Calea Dorobanților. Construit de arhitectul Tiberiu Ricci, era unul dintre cele mai moderne din Europa la acea vreme: trei studiouri mari (unul de 790 și două de 550 m2), un studio mediu pentru știri (110 m2), două studiouri mici pentru crainici (de 40 m2 fiecare) și un studio muzical (175 m2).
1968: Este făcută prima înregistrare video pe bandă magnetică de doi țoli. Apar primele lecții de limbi străine.
1968: Din 29 aprilie se emite și lunea.
1968: Se inaugurează, la 2 mai, Programul 2, pe fosta stație a Programului 1 - canalul 2 FIF/VHF. La început acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, pentru ca de la 16 iunie, să difuzeze și duminica, iar de la 20 iulie, și sâmbăta.
1968: Teste de televiziune în culori. România încearcă să adapteze unul dintre standardele deja existente. Lipsa de bani face însă ca proiectul să fie pus în așteptare.
Placă comemorativă amintind de evenimentele din 1989
1968: Televiziunea organizează „Cerbul de Aur”. Festivalul e întrerupt după ediția din 1971 până în 1992.
1969: Se lansează, în noiembrie, emisiunile în limba maghiară (2 ore și 30 min. săptămânal) și în limba germană (1 ora și 45 de min. săptămânal).
1970: La 25 mai, la ora 19.20, se difuzează prima emisiune pentru cei mici: „1001 de seri”.
1971: La 26 decembrie intră în funcțiune emițătorul de pe canalul 4, pentru zona București, cel care a difuzat, aproape 35 de ani, programul 1 de televiziune.
1972: Programul 2 ajunge la un program zilnic; aria de acoperire era, însă, de numai 15 - 20 % din teritoriu.
1972: Se amenajează, la Cluj și Timișoara, primele studiouri teritoriale, dotate cu câte un car de reportaj.
1973: Programele 1 și 2 ajung la un volum de emisie de peste 100 de ore săptămânal.
1975: E testată cu succes emisia color PAL/SECAM prin emițătoarele de la Casa Scânteii. Se concepe imediat un plan de trecere la televiziunea color. Erau prevăzute două noi studiouri de 450 mp fiecare, un studio pentru știri de 180 mp și două regii de emisie independente, pentru a da posibilitatea colorizării celorlalte studiouri și regii. Cererea e respinsă, însă, de puterea politică.
1978: La finele acestui an se simt primele efecte ale politicii „economiei de energie”: programele televiziunii se reduc în medie cu o oră și jumătate pe săptămână.
1979: TVR se dotează prin forțe proprii cu un prim car mobil color, după care urmează alte 6 din import. Se începe astfel producția de programe color. Emisia continuă, însă, să fie alb/negru.
1980: Controlul Tehnic General și regia de Euroviziune sunt colorizate. Producția cu carele mobile se face majoritar color.
1981: Pe 19 iulie, e făcută prima transmisiune color pentru străinătate cu ocazia Universiadei de la București. Cultul personalității dictatorilor e prezent din ce în ce mai mult pe micile ecrane.
1982: Începând cu 1 februarie, se fac simțite primele efecte ale "economiei de energie": de luni până sâmbătă emisia se întrerupe de la ora 18 la ora 20. Urmează și alte amputări ale programului, timp de trei ani.
1982: Au loc numeroase transmisiuni color neanunțate. Se face colorizarea studiourilor de emisie și actualități. TVR optează tacit pentru sistemul PAL. Este dezafectat primul emițător rusesc al televiziunii, aflat în rezervă pe "Casa Scânteii".
1983: La 23 august, e făcută oficial prima transmisiune color internă din Piața Aviatorilor.
1983: Din 27 noiembrie durata programului se diminuează drastic. Programul 2 nu mai emite decât două zile pe săptămână iar Programului 1 îi sunt amputate emisiunile de prânz și jumătate din cele de după amiază. E pusă în discuție chiar eliminarea totală a emisiei zilei de luni. Se renunță însă in extremis la această idee.[2]
1985: În 20 ianuarie, Programul 2 își întrerupea emisia în totalitate – iar Programul 1 avea să-și continue transmisiunile doar două ore, de luni până vineri între orele 20.00 și 22.00. Pe 1 noiembrie 1988, se mai adaugă o oră.
1988: S-au achiziționat primele camcordere Betacam SP.
1989: După evenimentele din decembrie, instituția e proclamată Liberă și trece la un program normal. "Telejurnalul" își schimbă numele în "Actualități".
Siglele canalelor TVR
1990: Pe 3 ianuarie, TVR Cluj își începe emisia, independent de studiourile centrale din București.
1990: Pe 19 februarie, Programul 2 își reia emisia din studioul 6, color, între orele 18:00 - 22:00.
1990: În luna octombrie, TVR 1 începe să emită la Chișinău.
1991: Pe 3 noiembrie, începe să emită TVR Iași.
1992: Pe 1 februarie, TVR 1 începe să emită pe întreg teritoriul Basarabiei.
1993: A fost introdus, pe TVR 1, Teletextul, sistem B.
1994: La 17 octombrie, începe să emită TVR Timișoara
1995: Au fost achiziționate primul car de reportaj digital și primul sistem de postproducție digitală
1995: La 1 decembrie, își începe emisia TVR Internațional
1996: Emisiunea de "Actualități" devine "Jurnalul TVR"
1997: E dat în exploatare primul studio de producție digitală
1998: Pe 1 decembrie, intră în emisie TVR Craiova. Este lansat primul site de internet al TVR, la adresa www.tvr.ro.
2001: TVR 2 este primul care trece la emisia 24/24. Urmează TVR 1 și TVR Internațional.
2001: TVR 1 este redenumită România 1 (până în anul 2004, când revine la vechea titulatură).
2002: Pe 26 aprilie, a fost lansat canalul TVR Cultural. Toate canalele TVR sunt difuzate prin satelit.
2003: A fost inaugurat Studioul Pangratti, cu o suprafață de cca 2200 m² platouri și 4000 m² birouri, "turnul" redacțional, cu 13 etaje, având nevoie de renovări.
2006: Se dau în folosință studiourile din Centrul de Știri și Sport – fostul Corp Film. "Jurnalul TVR" părăsește studioul 4 al "Telejurnalului", mutându-se in studioul 11, de 160 m2. Mai exista studioul 12, de 65 m2, pentru publicistică și, la etaj, studioul 10, de 75 m2, destinat TVR Info.
2007: În ianuarie, canalele regionale ale TVR obțin licență individuală de emisie prin satelit. Ia ființă noul canal TVR București pentru regiunea Muntenia, pe infrastructura TVR 2.
2007: Autoritățile comuniste de la Chișinău anulează dreptul TVR de a emite în Republica Moldova.
2008: În aprilie, TVR începe o serie de teste pe satelit, în vederea difuzării emisiunilor de înaltă definiție (HD). Câteva luni mai târziu, încep emisiunile terestre în București și Sibiu.
2008: La 6 mai, s-a deschis la Târgu Mureș încă un studio regional al TVR.
2008: Este pusă în funcțiune noua regie multicanal de pe care sunt difuzate acum toate canalele TVR. Vechile studiouri 5 și 6 revin astfel exclusiv producției.
2008: Pe 10 octombrie, și-a început emisia TVR 3, un canal de satelit realizat integral de studiourile regionale ale televiziunii publice.
2008: Pe 31 decembrie, este lansat, efemer, canalul de informație "TVR Info". Ulterior, formatul programului este schimbat într-unul de știri, intrând, astfel, în concurență cu canalele particulare din domeniu, mult contestate din punct de vedere deontologic și în materie de obiectivitate.
2009: Sperând să câștige audiență, în 29 martie, programul informativ "Jurnalul TVR" redevine "Telejurnal". Denumirea este, apoi, abandonată, însă, ulterior, readoptată.
2009: Managementul catastrofal al Televiziunii Publice face ca aceasta să-și piardă dramatic audiența, pe toate canalele. Pierderile financiare se acumulează vertiginos. Numeroase voci cer reducerea numărului canalelor TVR.
2011: În septembrie, carul de reportaj 6 este transformat, cu forțe proprii, în car HD, capabil să transmită în direct și să înregistreze programe cu ajutorul a 10 - 15 camere video.
2012: În mai, TVR își reface site-ul de internet și lansează platforma TVR+, un portal de tip replay cu cele mai importante emisiuni și înregistrări din arhiva TVR.
2012: Pierderile financiare uriașe fac primele victime: TVR Info își încetează emisia pe 15 august. Ulterior e redeschis sub sigla TVR News (difuzând în principal preluări de pe Euronews). TVR Cultural este sacrificat și el fără prea multe justificari pe 15 septembrie, o parte din programe fiind preluate de TVR 2. Urmează importante concedieri.
2014: Carul mobil 8 este și el transformat în car HD. Împreună cu celelalte facilități de producție recent modernizate acesta contribuie la mărirea volumului de emisiuni de înaltă definiție în format 16/9.
2016: La finele anului două premiere inedite în istoria de 60 de ani a TVR: emisia digitală terestră pe întreg teritoriul României și Republicii Moldova dar și iminenta suprimare a taxei publice din care era finanțată instituția încă de la începuturi.
2018: La 1 mai își încetează emisia și ultimele relee de mare putere în FIF/VHF (foarte înaltă frecvență) prin care încă se mai difuza analogic TVR 1.
2019: Din 3 noiembrie canalele TVR 1 și TVR 2 au trecut la emisia HD, iar TVR HD și-a încheiat emisia după 11 ani.[3] Știrile sunt emise acum din vechiul studio 2, modernizat.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Rom%C3%A2n%C4%83_de_Televiziune