Are un interes...de aia...
În anii comunismului a acționa pe baza unui interes era considerat un lucru imoral. Era perceput ca un comportament josnic prin care omul acționa doar în interesul lui personal, Cu acest mod de a acționa nu prea aveai ce căuta in viitorul luminos al comunismului, viitorul proprietății comune. A face şi a dori ceva doar pentru tine era o crimă. Era musai necesar a te sacrifica pentru bunul comun, tu ca și individ cu vise, dorințe și alt fel de astfel de interese erai un inrus, o anomalie.
Atunci (ca și acum) tot ce era legat de individ, ceea ce îl făcea deosebit, ceea ce îl motiva genera unde negative în societate . Acestă societate fără Dumnezeu... Dacă făceai ceva trebuia să faci doar pentru binele poporului pentru ca alți nenorociți care predicau aceste valori să trăiască mai bine. După cum zicea tatăl meu:
- Fiule, uită-te la aceste case de odihnă și petrecere ale partidului (PCR), aici trăiește poporul român prin reprezentanții lui!
Aveți senzația că acest tip de parveniți și ipocriți au dispărut sau și-au schimbat comportamentul? Că au dispărut casle de partid? Că au dispărut orgiile și excursiile în “interesul poporului”? Nu trebuie decât să căutăm pe internet casele, terenurile personajelor din administratiile locale şi naţionale, sefilor de instituţii, politicienilor.
Dar Poporul ? şi-a schimbat gândirea cel puţin legat de acest termen?
Hai să ne uităm în DEX-ul actual:
INTERÉS, interese, s. n. 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. ◊ Expr. A-și face interesele = a fi preocupat numai de treburile personale. 3. Dobândă. ◊ (Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Ceea ce atrage, trezește atenția; atracție. [Pl. și: (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.
După cum observăm elementele cu conotația negativă ale cuvântului "interes" ocupă primele locuri (1, 2) iar espresia. “Expr. A-și face interesele = a fi preocupat numai de treburile personale” face carieră. Cele cu conotația pozitivă care sunt în fapt și mai multe, sunt la sfârșit.
În mintea mediocrităţii democratice noțiunea “A-și face interesele” are acelaşi ecou: Din nenorocit de chiabur, oier, bișnițar s-a trecut la nenorocit de patron, care “suge sângele celor care muncesc”. Formă fără fond, aceeași cruntă ipocrizie socialistă și de stânga..... Trebuie să vă uitaţi doar la comentariile privind patronii din România, nu la multinaţionale, ăia sunt zei...
De ce aceste personaje ? Deoarece ele desfăşoară cea mai mare parte de activități independente și pentru acestea îți trebuie curaj și interes pe măsură, nu glumă în luptă cu statul, mass-media şi populaţia.
După cum am menționat într-un alt articol nici democrația actuală ca și exponent al mediocrității nu iubește acest tip de comportament. https://www.socraticflight.com/post/elitismul-vs-democraţia
Prin anii 1991-92 am avut onoarea de a participa la cursurile de neurologie ținute de domnul PROFESOR DR. ION CINCĂ. Aceste cursuri făceau parte din curricula obligatorie de pregătire a medcilor pentru specialitatea de medicină internă la care aderasem.
În unul din aceste cursuri, deosebit de interesante, domul Profesor a răbufnit:
- Lumea afirmă cu o conotație negativă că “respectivul (individ) sigur are un interes din moment ce face acest lucru”sau că acest “om are interese”, dar să știți , a subliniat el, că sitemul nervos nu funcționează fără stimuli., fără motivații și deci fără INTERESE.
Acel moment a fost pentru mine o trăire a sindromul “peșterii socratice” după PLATON :
“Imagineaza-ti un grup de oameni aflati in intunecimea unei pesteri. Cu totii sunt prizonieri, si au mainile si picioarele legate, fiind incapabili sa se miste. Ei sunt asezati in linie, si nu pot zari decat zidul din fata lor al pesterii in care sunt inchisi. Imagineaza-ti, acum, ca esti unul dintre acesti oameni imobilizati. Cu toate acestea, nu iti dai seama ca esti prizonier intrucat te-ai nascut in aceasta pestera si este singurul mod de viata pe care ti-l poti imagina. Din cauza intunericului care te inconjoara nu poti nici macar sa-i vezi pe ceilalti prizonieri, desi stii ca sunt in preajma ta deoarece poti vorbi cu ei. In fiecare zi, pe peretele pesterii din fata ta, poti zari tot felul de forme care se misca inainte si inapoi. Tu si tovarasii tai recunoasteti aceste forme si le dati nume precum "pisica," "copac," si "fata."”
Bunul simț al acestei Realități a creat o scânteie de lumină care mi-a sfâșiat o parte a întunericului peșterii mele.