Ce ştim noi, românii, despre el? Că este un grup statuar la Cluj care îl reprezintă şi mai este o controversă între români şi maghiari legată de o inscripţie de pe soclul statuii.
Mai ştim că Matia Corvin a avut un conflict cu Ştefan cel Mare, diferend soluţionat de domnitorul Moldovei prin victoria de la Baia. Nici raporturile cu Vlad Ţepeş nu au fost dintre cele mai cordiale, voievodul muntean fiind întemniţat mai bine de zece ani la porunca regelui maghiar.
Dar unul dintre cele mai importante lucruri legate de marele rege al Ungariei este mai puţin scos în evidenţă. Bineînţeles, ştim cu toţii că Matia Corvin este fiul lui Iancu de Hunedoara, deci român după tată. Mama sa, soţia lui Iancu, este unguroaică, Elisabeta Szilagy. Însă am preferat, de-a lungul vremurilor, să-l privim pe Matia Corvin ca pe un invadator, un inamic al lui Ştefan cel Mareşi al lui Vlad Ţepeş.
La rândul lor, nici ungurii nu au vrut să insiste asupra originii marelui rege din motive lesne de înţeles. În epocă nu conta originea etnică, ci descendenţa nobiliară. Dezavantajat că nu provenea dintr-o familie domnitoare în Europa, precum regii maghiari de dinaintea sa, Matia s-a lovit de problema originii sale. Iar răspunsul pe care l-a găsit a fost că se trage din romani, tocmai datorită faptului că valahii sunt urmaşii Romei. A fost un curent de gândire promovat la curtea sa, curent preluat mai târziu cu atâta fervoare de intelectualii ardeleni.
„De ce nu putem depăşi clişeele şi refuzăm să îl asumăm pe Matia Corvin în Panteonul Istoriei Românilor, la fel cum am făcut cu tatăl său, Iancu de Hunedoara?“ A fost ungur şi rege al Ungariei, dar a fost şi român.
Din păcate, clişeele sunt încă foarte puternice. Într-o lume pe care ne-o dorim fără frontiere, o plăcuţă pusă pe soclul unei statui poate deranja sensibilităţile etnice. Într-o Europă cât mai integrată, vorbim despre separarea universităţilor, despre autonomie, tot pe criterii etnice. Figura lui Matia Corvin, unul dintre marii regi europeni, a suferit în posteritate din cauza unei dispute căreia nu i s-a găsit soluţie:ungur sau român?
Istoria ne poate da un răspuns, dar în primul rând ar trebui să o cunoaştem mai bine. O istorie în limba română a lui Matia Corvin ar fi benefică, afirmă autorul dosarului, profesorul Marius Diaconescu. Şi nu numai. O istorie sau mai multe în limba română despre maghiarii sau despre nemţii din Transilvania ar fi un lucru cum nu se poate mai bun. Iar răspunsul corect despre Matia Corvin este:şi român, şi ungur. Sau invers.
Matia Corvin şi Clujul
Născut la Cluj, la 24 feb.1443, ca al doilea fiu al voievodului român Iancu de Hunedoara, Matei Corvin (în maghiară Hunyadi Mátyás, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin) a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei, domnind între 1458 și 1490.
Lunga sa domnie a fost caracterizată de stabilitate economică, înflorire culturală și artistică, dar și de numeroase campanii militare împotriva vecinilor, una dintre acestea fiind împotriva domnitorului moldovean Ștefan cel Mare, în 1467, terminată cu înfrângerea regelui Matei Corvin.
De-a lungul timpului, despre Matei Corvin și prezența sa în orașul natal s-au născut numeroase legende și mituri care i-au conturat marelui rege imaginea de protector al oamenilor de rând, fiind deseori numit „Matia cel Drept”. De aceea, la moartea sa, survenită la 6 aprilie 1490, la Viena, oamenii din popor obișnuiau să spună că „odată cu Matia, a murit și Dreptatea”.
Casa din centrul Clujului, cea a negustorului Jakab Méhffi (sau Casa Mech), unde s-a născut regele maghiar, este cunoscută și astăzi drept Casa Matei Corvin, legând această mare personalitate a istoriei europene de orașul său de naștere. De altfel, despre prezența sa la Cluj vorbesc numeroase legende și mituri, perpetuate până în prezent, sporind curiozitatea și interesul turiștilor care ajung în Cluj-Napoca. Una dintre aceste legende relatează despre poposirea regelui Matia Corvin la Cluj, în fuga sa din fața armatei lui Ștefan Cel Mare. Acesta, rănit fiind, ajunsese în fața casei unde se născuse și unde autoritățile orașului puseseră să fie crescuți doi corbi într-o colivie de aur; la vederea acestora, regele, spune legenda, s-ar fi vindecat.
O altă legendă care reflectă spiritul său justițiar îl prezintă pe rege intrând îmbrăcat ca un student sărac în cetatea Clujului, fiind martor la nedreptățile și umilințele la care erau supuși oamenii săraci din cetate de către judele orașului. Ba chiar însuși regele, nefiind recunoscut de către jude, ar fi fost biciuit. După ce scrise pe câteva lemne „Aici a fost regele Matia! Unde este dreptatea?”, a doua zi regele Matia intra din nou în cetate, de data aceasta cu suita regală, confruntându-l pe judele asupritor cu faptele și înfăptuind el însuși dreptatea pentru locuitorii săraci ai Clujului.
Legătura strânsă dintre regele Matei Corvin și Cluj nu se datorează doar nașterii sale sau legendelor de mai târziu, ci are la bază și fapte concrete care țin de dezvoltarea orașelor din regatul Ungariei. Clujul era un oraș regal, cu privilegii speciale între orașele Transilvaniei, obținând zeci de privilegii în timpul domniei regelui Matei Corvin, care însemnau scutiri de taxe și impozite, ceea ce însemna o mai mare autonomie de dezvoltare economică prin raport cu alte orașe din provincie.
Toate acestea au contribuit la nașterea unui adevărat cult pentru regele Matia Corvinul și memoria sa. Mai multe locuri și construcții monumentale din Cluj-Napoca amintesc de prestigioasa sa domnie: Casa Matei Corvin, Biserica Sf. Mihail, terminată în jurul anului 1480, Biserica fostei mănăstiri franciscane (azi biserica calvină din str. Mihail Kogălniceanu), începută spre sfârșitul domniei, completarea zidurilor cetății și Turnul Croitorilor, ridicat pe la 1475 și restaurat azi în întregime.
Pentru omagierea marii sale personalități, autoritățile orașului Cluj au inaugurat în 1902 un monumental grup statuar în Piața Centrală, reprezentând o statuie ecvestră impunătoare a regelui Matei Corvin, primind omagiul unor mari dregători ai regatului. Monumentul a rămas până astăzi un reper important al orașului, sub raport turistic, așa cum a rămas și numele marelui rege al Ungariei, un nume foarte cunoscut și prezent la Cluj-Napoca.