În 9 noiembrie 1330, voievodul Basarab I s-a luptat cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. Cronicile arată că această confruntare armată a avut loc într-o posadă, care de la Nicolae Iorga a devenit toponim: Posada. Vă invităm să aflați povestea acestei bătălii, consemnată de mai multe cronici, din diferite timpuri. Bătălia de la Posada a avut o însemnătate deosebită pentru Țara Românească, pentru că victoria în această luptă este considerată chiar actul de naștere al primului stat medieval românesc.
În acea vreme, Basarab era vasalul regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Doar că cei doi erau ca două săbii într-o teacă, iar când Basarab și regele maghiar și-au disputat ținuturile Severinului și Făgărașului, iar Basarab a refuzat să mai plătească tributul lui Carol, legământul de vasal nu mai avea acoperire în fapte.
Astfel că în 9 noiembrie 1330 s-a ajuns la o confruntare armată în care regele maghiar venea cu 30.000 de ostași, între care și cavaleri bine înarmați și echipați. De partea cealaltă, Basarab avea o armată formată din ţărani liberi, ”grăniceri” luaţi de la apărarea cetăţilor și alți ostași, printre care, se pare, și tătari.
Carol Robert de Anjou, spun cronicile, avea 42 de ani la vremea respectivă. Era fiul lui Carol Martel de Anjou şi al Clementiei de Habsburg și domnea peste unul dintre cele mai importante regate din centrul Europei. De partea cealaltă, îl avem pe Basarab, fiul lui Thocomerius sau Tihomir, de origini cumane, după spusele istoricului Neagu Djuvara.
Mărul discordiei în această bătălie a fost tocmai Severinul, pe care Basarab I le ocupase, iar marele rege Carol Robert de Anjou era hotărât să îl pedepsească pe voievodul muntean pentru îndrăzneală. Așa că marea de trupe maghiare a început să curgă dinspre Ungaria spre Curtea de Argeș.
Pentru a evita conflictul armat, Basarab i-a trimis solie regelui, pentru a-i oferi pacea în condiţii foarte avantajoase. Renunţa la Severin, se obliga să plătească tribut şi să trimită pe unul din fiii săi la curtea regelui spre a servi acolo pe cheltuială proprie. Şi, pe deasupra, oferea și o despăgubire de război în valoare de 7.000 de mărci de argint, o sumă considerabilă pentru acea vreme, după cum spune Constantin C. Giurescu, în ”Istoria Românilor”.
Carol Robert de Anjou a refuzat oferta, fiind sigur de victoria sa. Însă Basarab, intuind pericolul, a retras armata, a pustiit holdele și otrăvit fântânile, iar când armata regelui maghiar a intrat în Curtea de Argeș, a găsit cetatea goală. Așa că a făcut cale întoarsă spre casă.
Însă confruntarea armată a avut, totuși loc.
Bătălia, care a durat patru zile s-a petrecut în locul numit Posada, un loc necunoscut astăzi în teren. Istoricii optează pentru mai multe variante, de la Titeşti în Valea Oltului, până la culoarul Rucăr-Bran în Valea Prahovei. Cert este că era un loc strâmt, mărginit de stânci înalte şi foarte bine împădurite, după cum arată şi cronica pictată de la Viena. Vezi foto:
Practic, când armata maghiară a intrat în defileu, valahii au început să arunce de sus, din locuri ferite, cu bolovani, bușteni, săgeți și sulițe, transformând lupta într-un adevărat măcel.
Cronica pictată de la Viena arată și cum a scăpat cu viață, ca prin urechile acului, marele rege Carol Robert de Anjou: s-a îmbrăcat în hainele unui nobil de-al său, care a fost, de altfel, și omorât de oștenii lui Basarab, care au crezut că e regele.
Acesta a reușit să fugă în Ungaria, împreună cu câțiva supraviețuitori. A fost una dintre cele mai răsunătoare bătălii medievale, cu final neașteptat.