Economia este ceea ce se numește „știință liberă de valoare”, ceea ce înseamnă că răspunde la întrebări fără nicio considerație pentru politică sau ideologie. Un bun economist poate explica beneficiile piețelor libere sau consecințele socialismului, nu din cauza vreunei părtiniri politice, ci din cauza modului în care ființele umane reacționează la o lume cu resurse limitate.
Adesea, totuși, atunci când discutăm despre economie, facem acest lucru în contextul politicii, cum ar fi în timpul unei perioade electorale sau modul în care o creștere a impozitelor poate afecta economia locală.
Unii se numesc „progresiști” – ceea ce înseamnă că opiniile lor politice și economice sunt „moderne” sau „perspective”. De-a lungul istoriei Americii, „progresiștii” au pretins că promovează un sistem economic care este o „a treia cale” între capitalism și socialism. Ei susțin o economie „reglementată de experți”, mai degrabă decât de politicieni sau piețe libere.
Nu este, însă, nimic „progresist” în acest sens.
Acest sistem de guvernare are aceeași problemă ca și „Cronyismul”, credința greșită că guvernul poate face mai bine decât sistemul de piață.
Piețele funcționează prin coordonarea cererii și ofertei de resurse și produse din întreaga lume. Datorită prețurilor, antreprenorii, oamenii de afaceri și consumatorii sunt capabili să calculeze cel mai bun mod de a-și atinge scopurile dorite.
Progresiștii nu au încredere în indivizi să ia singuri aceste decizii. În schimb, vor piețe și prețuri reglementate de așa-numiții experți, a căror influență vine din universități sau politică, nu de la producători care creează bunuri sau servicii pe care oamenii le doresc și le pot folosi.
O greșeală de bază pe care o fac progresiștii este convingerea că o suficientă educație specializată poate oferi unor indivizi mai multe cunoștințe decât le poate oferi piața. În acest fel, ei justifică creșterea puterii politice și legislative pentru a prelua mai mult control asupra societății noastre.
Acesta este periculos.
Din punct de vedere economic, dacă această intervenție guvernamentală este sau nu produsul unei simple corupții politice sau vândută ca și „reglementare de către experți” este irelevant. Rezultatul este același
– sistemul de piață este manipulat de puterea coercitivă a guvernului în scopuri politice, nu în beneficiul consumatorilor reali.
Acest lucru nu oferă o „a treia cale” între capitalism și socialism, subminează capitalismul pentru a justifica mai multă putere de stat. La fel ca în cazul clientului, oamenii care beneficiază de această a treia cale nu sunt antreprenorii și producătorii care aduc contribuții utile, ci „experții” politici, neproducătorii, care ajung să dețină controlul.
Intervenția guvernamentală din a treia direcție aduce beneficii marilor corporații prin scutiri de taxe, legislație asupra produselor, aplicarea standardizării industriei, lobby, etc., ceea ce face mult mai dificilă concurența firmelor mici. Astfel, marile firme naționale și multinaționale câștigă atât pe piață, cât și în sălile legislative din cauza avantajelor nedrepte acordate acestora de către guvern.
„Clasa de experți” a progresiștilor creează noi probleme prin ascensiunea unei clase manageriale de birocrați care poate impune o mare influență asupra economiei, fără a fi trasă la răspundere nici de piață, nici de urne. În America de astăzi, după un secol de agendei guvernamentale progresiste, avem acum o ușă rotativă între agențiile de reglementare și companii puternice – indiferent de rezultatele unei alegeri.
Fără nicio responsabilitate, rezultatul au fost dezastre majore de politică care au adus crize financiare, costuri explozive în asistența medicală și împrumuturile pentru studenți sau blocaje economice în numele „sănătății publice”.
Acestea nu sunt produsele unei piețe libere, ci consecința directă a anilor de politici intervenționiste eșuate.
Nu există o „a treia cale” în economie, fie consumatorilor li se permite să-și dirijeze economia – fie guvernul este responsabil.
Economia nu este o știință care dă putere anumitor experți să gestioneze mai bine societatea. În schimb, ne învață limitele a ceea ce poate face guvernul pentru a aduce prosperitate în lume.
Progresismul nu este răspunsul. Cu cât învățăm mai mult să „gândim ca un economist”, cu atât înțelegem mai mult valoarea unei societăți cu adevărat libere.