De ce economia socialistă nu funcționează 2

1. Este caracteristic socialismului că distribuția bunurilor de consum este independentă de problema producției și de condițiile sale economice.

2. Natura proprietății comunale asupra bunurilor de producție este ireconciliabilă cu faptul că ar trebui să se bazeze chiar și pentru o parte din propria sa distribuție pe imputarea economică a randamentului pentru factorii de producție particulari (individuali).

3. În mod logic, este absurd să vorbim despre faptul că muncitorul se bucură de „randamentul maxim” al muncii sale și apoi supune unei distribuții separate cotele propriilor factorilori materiali de producție.

4. Căci, așa cum vom arăta, constă în natura însăși a producției socialiste faptul că nu se pot stabili cotele factorilor particulari ( individuali) de producție din dividendul național și că este de fapt imposibil să se evalueze relația dintre cheltuieli și venituri.

5. Ce bază va fi aleasă pentru distribuirea bunurilor de consum între tovarășii individuali are pentru noi o considerație de importanță mai mult sau mai puțin secundară. Fie că vor fi împărțite în funcție de nevoile individuale, astfel încât să obțină cel mai mult cine are nevoie cel mai mult, sau dacă omul evaluat superior trebuie să primească mai mult decât cel evaluar inferior, sau dacă o distribuție strict egală este prevăzută ca un ideal, sau dacă serviciul prestat către stat trebuie să fie un criteriu, este irelevant deoarece, în orice caz, porțiunile vor fi îndeplinite de stat.

6. Să presupunem simpla idee conform căreia distribuția va fi determinată pe principiul că statul îi tratează la fel toți membrii săi; nu este dificil să concepem o serie de particularități, cum ar fi vârsta, sexul, sănătatea, ocupația etc., ca și parametrii ce definesc gradul în care ceea ce primește fiecare.

7. Fiecare tovarăș primește un pachet de cupoane ( unități de valoare), răscumpărabile într-o anumită perioadă contra unei cantități anume definite de bunuri specificate. Ca urmare poate să mănânce de mai multe ori pe zi, să-și găsească din când în când locuri de cazare permanente, distracții ocazionale și un costum nou. Amploarea unei asemenea prevederi pentru aceste nevoi va depinde de productivitatea muncii sociale.

8. Mai mult decât atât, nu este necesar ca fiecare om să consume toată porțiunea sa. El poate lăsa o parte din ea să piară fără să o consume; o poate da ca și dar; mulți în măsura în care natura mărfurilor o permit, o tezaurizează pentru o utilizare viitoare.

9. Cu toate acestea, el poate schimba și unele dintre componentele porțiilor alocate. Consumatorul avid de bere va dispune cu plăcere de băuturile nealcoolice care îi sunt alocate, dacă poate obține mai multă bere în schimb, în ​​timp ce abstinentul va fi gata să renunțe la porția sa de băutură dacă poate obține alte bunuri pentru el.. Iubitorul de artă va fi dispus să dispună de biletele sale de cinema pentru a auzi mai des muzica bună; filisteanul (o persoană opusă artei și culturii) va fi destul de pregătit să renunțe la biletele pentru expozițiile de artă în schimbul oportunităților de plăcere pe care le înțelege mai ușor. Toți vor saluta schimburile. Dar materialul acestor schimburi vor fi întotdeauna bunuri de consum. Bunurile de producție într-o comunitate socialistă sunt exclusiv comunale; sunt o proprietate inalienabilă a comunității și astfel res extra commercium (un lucru în afara comerțului ") este o doctrină care își are originea în dreptul roman, susținând că anumite lucruri nu pot face obiectul drepturilor private și, prin urmare, sunt insusceptibile pentru a fi tranzacționate.).

LINK