Un om însetat dă peste o fântână în deşert. Se apleacă deasupra ei, dar nu se vedea dacă este secată sau cât e de adâncă. Caută în jur, găseşte o piatră pe care o aruncă în fântână, ascultând cu urechea deasupra pentru un zgomot.
Nimic. Caută altceva şi găseşte un pietroi desprins din fântână pe care-l aruncă înăuntru. Ascultă iar şi nimic. Mai caută prin jur, vede o bară de fier cu care procedează la fel, iar nimic. Oare ce să fie?
Peste câteva secunde, apare un nor de nisip în depărtare care se apropie din ce în ce mai mult. Din nor apare o cămilă în viteză care se aruncă direct în fântână. Nevenindu-i să creadă ce vede, se tot întreba ce o fi păţit cămila. După vreo două minute, apare un arab căutând ceva. Văzându-l pe omul de lângă fântână, îl întreabă:
- N-ai văzut cumva vreo cămilă?
- Ba da. Tocmai a sărit în fântână.
- Cum să sară în fântână când eu am lăsat-o legată de o bară de fier?