Dând să coboare şi ultima treaptă a modulului lunar, Neil Armstrong vede imprimate-n praful selenar nişte urme ciudate. De opinci, parcă.
Îngândurat, se departează niţel de modul şi dă să se apropie de un crater.
Din crater apare un tip neverosimil în context: cu pălăriuta mică şi neagră şi chimir.
Creatura întinde hotărât mâna către Armstrong:
- Servus, io mi-s Ion!
Astronautul, siderat, îl întreabă:
- Si de unde eşti tu?
- Apăi din Sibiu, dară.
- Si cu ce ai venit aici?, continuă americanul.
- Cu brânză.