Secolul XVII aspecte globale Cu toate acestea, atunci când ne gândim la vremuri teribile din trecut, secolul al XVII-lea este adesea subapreciat. Bogăția a înflorit pentru unii și lumea a devenit din ce în ce mai conectată, dar a fost în același timp o perioadă plină de războaie, tulburări politice, inflație și haosul schimbărilor climatice. Istoricii numesc adesea această perioadă „Criza generală”, o eră definită de conflicte și instabilitate generalizată care s-a desfășurat de la începutul secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XVIII-lea, mai ales în Europa, dar și în părți semnificative din Asia. În plus, se crede că a fost ultima dată când populația umană globală a scăzut semnificativ. Principalul motor al acestui declin a fost numărul incredibil de mare de războaie care au avut loc în anii 1600: Războiul civil englez, războaiele civile din Franța, Războiul de optzeci de ani, Războiul franco-spaniol, Primul război anglo-olandez și prăbușirea dinastiei Ming din China, pentru a numi doar câteva dintre acestea. Why Were Things So Terrible In the 17th Century - General Crisis Theory „Criza generală”, o eră definită de conflicte și instabilitate Cireașa de pe tort a fost Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648), unul dintre cele mai distructive războaie din istoria Europei, care a fost responsabil pentru 8 milioane de morți. Ca orice eveniment istoric, nu poate fi explicat pur și simplu printr-un singur factor, iar cercetătorii au dezbătut sursa crizei timp de decenii. Cu toate acestea, este clar că o mare parte a tulburărilor poate fi legată de Mica Epocă Glaciară care a avut loc în această perioadă. Potrivit NASA, această perioadă ciudat de rece a durat între 1550 și 1850 d.Hr. în Europa, America de Nord și Asia, primul vârf de temperatură înregistrându-se chiar la mijlocul secolului al XVII-lea. Cauza Micii Epoci Glaciare nu este cunoscută cu certitudine, dar una dintre cele mai sigure explicații spune că activitatea vulcanică crescută din jurul acestei epoci a jucat un rol proeminent. Pentru ca acest secol să fie și mai complicat, vremea a fost îngrozitoare, iar temperaturile din multe părți ale Europei de Vest s-au răcit cu 2°C, scrie IFL Science. O perioadă plină de războaie Începând din 1608, era atât de frig în Londra încât pe Tamisa se organizau „Târguri de îngheț”, unde localnicii construiau piețe, se jucau și petreceau pe râul înghețat. Până în secolul al XIX-lea, marile înghețuri de pe râul Tamisa au început să devină mai puțin frecvente, iar în prezent, acestea se întâmplă rar. Un studiu din 2011 susținea că Mica Epocă Glaciară a avut un impact drastic asupra producției agricole. La rândul său, acest lucru a dus la penurie de alimente, tulburări economice, populații furioase în întreaga Europă – și, în cele din urmă, o mulțime de războaie, rebeliuni și revolte. Comparând datele climatice cu alte variabile – inclusiv mărimea populației, războaiele, tulburările sociale, producția agricolă, prețurile cerealelor și salariile – cercetătorii au ajuns la concluzia că, de fapt, Criza Generală a fost legată cauzal de răcirea globală între 1560 și 1660. Este clar că oamenii din secolul al XVII-lea erau conștienți de cât de sumbră a fost epoca lor. „Dintre toate întâmplările ciudate, dezastre și rebeliuni, nu a existat niciodată ceva mai rău decât acest lucru”, indica un document din 1641 din China. „Aceasta pare a fi una dintre epocile în care fiecare națiune este dată peste cap, ceea ce îi face pe unii dintre marii oameni să suspecteze că ne apropiem de sfârșitul lumii”, explica doi ani mai târziu, un pamflet din Spania. LINK Aspect de amsamblu al secolului XVII-lea în Tara Românescă şi Moldova Pe parcursul secolelor XVII-XVIII, istoria Ţărilor Române s-a derulat într-un context extern dominat de conflictul de interese dintre Imperiul Otoman, pe de o parte, şi Imperiul Habsburgic, Polonia și mai tarziu Rusia, pe de alta parte. Domnitorii români renunța în aceasta perioada la confruntarea deschisa cu Poarta, acceptandu-i pretențiile și inclinand tot mai mult sa promoveze acțiuni diplomatice orientate către una sau alta din părțile aflate în conflict. În plan intern, ordinea feudala românească este alterată de sistemul de cumparare al domniei, prezent încă din secolul al XVI-lea (vezi Mihai Viteazul). Oameni cu spirit întreprinzător (greci, albanezi) încep sa se așeze în Țările Române și primesc poziții importante în Stat / Sfatul Domnesc. La începutul sec. XVII se sting dinastiile domnitoare: cea a basarabilor (T.Ro.) și cea a musatinilor (Mold.). Pentru început, victorioasa iese boierimea pamanteana, care reușește sa stavileasca accesul străinilor și să-şi impună pe tron lideri proprii (e situatia lui Matei Basarab in T.Ro. și a lui Vasile Lupu în Mold.). Ctitor a mai multor monumente de arhitectura, Vasile Lupu a introdus tiparul în Moldova și a întemeiat Academia Vasiliana. Domnia sa a fost o epoca de prosperitate, de buna organizare a instituțiilor și de stralucire culturala. Bisericile si manastirile ridicate in Moldova sunt o dovada in acest sens. Chiar dacă nu mai putem vorbi despre o politică externă de amploare ca în secolele precedente, in plan intern, în secolele XVII-XVIII, domnia si-au pastrat toate atribuțiile tradiționale: dreptul de a face legi, de a pedepsi pe locuitori, de a face boieri ori de a scoate din boierime, de a pune dar și chiar de a face episcopi. Ambele state medievale românești și-au păstrat instituțiile proprii, în ciuda agravarii dominatiei otomane, inclusiv în timpul domniilor fanariote din sec. XVIII. Controlul politic al Porții devine tot mai evident, prin numirea / înlăturarea de la tron a unor domnitori, și se observă creșterea substanțială a tributului. Infrangerea turcilor sub zidurile Vienei din 1683 a marcat inceputul decaderii Imperiului Otoman. Slabirea puterii otomane i-a determinat pe ultimii domnitori autohtoni, Constantin Brancoveanu (T.Ro) și Dimitrie Cantemir (Mold), să promoveze o politică de emancipare de sub suzeranitatea Porții. Brancoveanu s-a remarcat prin politica antiotomana și alianță cu statele crestine vecine. Cantemir, incercand o apropiere cu Rusia, a încheiat o alianță cu țarul Rusiei, Petru cel Mare (prin Tratatul de la Luțk din 1711), și a participat la o campanie antiotomana. În urma luptei de la Stanilesti, Imperiul Otoman învinge, iar Dimitrie Cantemir se retrage la curtea lui Petru cel Mare. Cultura secolului XVII-lea în Tara Românescă şi Moldova Matei Basarab Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei școli artistice, fără de care "explozia" brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un adevarat "Mecena",un protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe. Toate aceste însușiri ale sale, vor contribui la consacrarea suveranului ca cel mai mare ctitor ortodox al poporului român, un adevarat patron al bisericii. A ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țara, unde l-a depășit cu mult chiar și pe Ștefan cel Mare, cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăre, la Vidin și Sistov. Mitropolia Țării Românești beneficiază de danii de sate și imunități fiscale și de sprijinul domniei pentru refacerea bisericilor. În 1645 Matei Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos. Matei Basarab a fost cel care a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă. El a introdus prima legislație scrisă: "Pravila mică" (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum și "Îndreptarea legii" (Târgoviște, 1652). Organizarea armatei a beneficiat de o atenție specială din partea voievodului, efectivele ajungând la 40.000 de ostași. Totodată, Matei Basarab dispune construirea unor noi fortificații. De remarcat rămân și cele 3 războaie câștigate împotriva domnului Moldovei, Vasile Lupu, care se încăpățâna să revendice tronul lui Matei Basarab. Tot Matei Basarab (1632-1654) a fost inițiatorul și comandantul general al Ligii antiotomane, constituită din Țările Române, Polonia și Rusia. Cel care a fundamentat ideologic doctrina poporului român a fost savantul domnitor al Moldovei, Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), membru al Academiei din Berlin. Liga antiotomană a eșuat în cele din urmă din cauza lipsei de coordonare. Lunga domnie a lui Matei Basarab a fost o epocă de fervoare religioasă și dezvoltare culturală așa cum o arată numărul foarte mare de ctitorii voievodale și boierești. Matei Basarab a ridicat de la temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țară, cât și la Muntele Athos, precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Șistov. Dacă Ștefan cel Mare a zidit 45 de biserici și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc (conform lui C. C. Giurescu[7]). Printre altele, a reconstruit Episcopia Buzăului, „după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești”, așa cum scria un cronicar al vremii.[8] Dar cea mai cunoscută dintre ctitoriile lui Matei Basarab rămâne Mănăstirea Arnota (din actualul județ Vâlcea), ridicată între anii 1633-1636, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi. Biserica mănăstirii a fost pictată de Stroe din Târgoviște. Pe lângă temele religioase tradiționale sunt de remarcat portretele votive ale ctitorilor (Matei Basarab și Doamna Elina), din pronaos, precum și o remarcabilă decorație florală în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab, înfățișat bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre.[9] Tot la Mănăstirea Arnota se află și mormântul lui Matei Basarab, precum și cel al Doamnei Elina, soția voievodului. A terminat de asemenea construcția Mănăstirii Sfinții Voievozi din Slobozia, care a fost sfințită în anul 1634 de patriarhul Chiril Lukaris, în prezența domnului Matei Basarab.[9] LINK Vasile Lupu Vasile Lupu 1595 - 1661 Vasile Lupu era de origine greacă după tatăl său Nicolai Coci, membru al unei familii influente și bogate din Epir[necesită citare], mama lui fiind însă de origine românească. Tatăl său, Nicolae Coci, a ajuns agă, iar el a ajuns vornic. Tronul l-a ocupat, ca și Matei Basarab al Țării Românești, prin răscoala provocată împotriva grecilor noi veniți în țară. Era bogat, ambițios, mândru, chiar numele de Vasile și l-a dat după împărații din Bizanț. Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi avut o domnie liniștită dacă n-ar fi avut ambiții mari, gândindu-se și la stăpânirea Munteniei și chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a început intrigile împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei. Pe motivul că Matei nu voia sa plătească jumătate din suma cheltuită pentru uciderea grecului Kurt Celebi, care contribuia decisiv la numirile domnitorilor, a intrat în Muntenia în 1637 unde a ars și jefuit până la Râmnic. Matei, ajutat și de oștile lui Gheorghe Rákóczi I, comandate de Ioan Kemény, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară. A zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este cea numită Sfinții Trei Ierarhi de la Iași, pe lângă care a înființat o școală (Academia Vasiliană) și o tipografie. Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avânt culturii bisericești. A ctitorit Biserica Sfânta Paraschiva din Liov. Mai ales prin zelul Mitropolitului Varlaam, s-au tipărit mai multe cărți bisericești („Carte românească de învățătura duminicelor de peste an” - Iași 1643 ; „Răspunsuri la Catehismul Calvinesc” - Suceava 1645), dar și o carte de legi, „Pravilele împărătești”. În acest fel s-a mai făcut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică și stat. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învățătură” („Cazania”) a mitropolitului Varlaam, se adresa către „toată seminția românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim și noi acest dar limbii românești, carte pre limba românească” Prin prestigiul său personal pe plan intern și prin legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influența lui în răsărit era așa de mare încât după dorința lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria, și Ierusalim, pe care îi susținea cu banii săi. Intervenția lui Vasile Lupu l-a pus ca Mitropolit în Alba Iulia pe Ilie Iorest, în 1640.

Economia României la Final de An

În Grecia Antică, Socrate era renumit pentru respectul cu care îşi trata prietenii. Într-o zi, o cunoştinţă l-a întâlnit pe marele filosof şi l-a întrebat: – Ştii ce-am auzit despre prietenul tău? – Stai puţin, a replicat Socrate.– Înainte de a-mi spune ceva, aş dori să facem un test. Se numeşte testul Filtrului Triplu. – Filtrul Triplu? – Exact, a continuat Socrate. Înainte de a vorbi cu tine despre prietenul meu, ar fi o idee bună să stăm un pic şi să filtrăm ceea ce vei spune. Acesta este motivul pentru care îl numesc testul Triplului Filtru.Primul filtru este Adevărul.Esti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat? – Nu, spuse omul. De fapt, doar am auzit despre asta şi … – În regulă, a spus Socrate. – Deci nu ştii dacă este adevărat sau nu.Acum hai să încercăm şi al doilea filtru, filtrul Bunătăţii. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu este ceva bun ?– Nu, din contră… – Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, dar nu eşti sigur că este adevărat.Totuşi poţi să treci testul, deoarece mai este un filtru: filtrul Utilităţii. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu, îmi va fi de folos? – Nu, nu chiar .-Bine, a concluzionat Socrate, daca ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici chiar folositor, de ce mai trebuie să-mi spui ceva?